PUAH, CE MIZERIE…

Mi-e somn de nu va vad bine. Ma reintegrez in Bucurestiul de care nu stiam cum e sa-ti fie dor. Il regasesc mai murdar decit acum o luna, impovarat de hainele prea groase si prea inepte ale circului electoral. Mi-e cald, mi-e somn, mi-e putin greata, computerul merge oribil, cotcodaceala cu ecou de la a3 si rtv ma seaca. Am pierdut din turul 1, intr-o Romanie foarte mica si trista, in care inca mai poti cistiga o Primarie cumparind voturi. La propriu. Investitia e buna. Bagi un milion doar in asta, dar in patru ani iti recuperezi de citeva zeci sau sute de ori investitia. Am mai invatat ceva: sintem atit de familiari cu furaciunea si coruptia, sintem atit de siguri ca „toti” fura, incit departajarea este favorizata de lucruri marunte. O limba de asfalt, un perete de gradinita, o galeata de vopsea la scoala. Mai dorm un pic si povestim.