ASPIRATIONALA

La batrinete, asta dupa capul meu ar veni undeva dupa 35 de ani (sic!), as vrea o bucatarie imensa si desteapta, intr-o circiuma nu prea mare, fara fasoane, in care sa te simti acasa, un computer suficient de inteligent si de rapid (cam ca asta pe care-l am acum) si, desigur, o conexiune decenta la internet. Adica: sa scriu, sa-i citesc pe altii, sa gatesc si sa fiu un foarte bun sef de sala. Sa scriu in timp ce dibacesc prin cratiti, asa cum fac si acum, sa ies din cind in cind din bucatarie si sa le spun musteriilor cite o vorba de duh, cite o istorie scurta si poate un pic amuzanta, intre primo si secondo. Sa stiu de luni ce vor sa manince simbata si sa le trimit o placinta cu mere duminica dimineata doar ca sa le aduc aminte ca ii astept la cina.

Si in fiecare saptamina sa ne intilnim intr-o seara, sa gatim impreuna si sa vorbim Marketing. Ce gatesti? Cum gatesti? Cu ce gatesti? Pentru cine gatesti? De ce gatesti? Cind gatesti? In ce ordine? Cu cine? Cit? Cita originalitate intra in cratita ta? Suna familiar? Legatura e „in there”. In bucatarie gasesc raspunsuri bune sau macar potentiale directii pentru o viitoare explicatie. In cazul barbatilor, bucataria este pasiune. Femeile o iau mai mult ca pe o necesitate, insa experienta proprie imi spune ca exista si femei pasionate, mai ales acelea inclinate spre creativitate si analiza profunda. Sint femei care gatesc rar, dar cind o fac, e festival. Intorcindu-ne la barbati, intervine si aici nevoia de rezultate concrete si de inca o ocazie pentru „See? I made this!”. The man, his kitchen, his tools and his vision. Nu stiu de ce, da’ parca ma bate gindul unui experiment…