EUROPARLAMENTARE LA MISTO

Cred ca este una dintre cele mai ieftine campanii in care s-au bagat partidele romanesti pina acum. Citeva panouri cu indivizi pe care nu-i stie nimeni, bannere strimbe si mici pe la raspintii, afise putine pe spatiile „legale”… Toate astea nu par nici macar un exercitiu pentru macelul in serial care va incepe anul viitor. Campania asta e o mima de la un capat la celalalt, indiferent de jucatori. Citiva au pornit-o prin tara, cu pofta de dusuri de populatie pregatite in dorul lelii de „structurile din teritoriu”, cu parangheliile si chiolhanele clasice.

Vesnica majoritate n-are macar habar de configuratia parlamentului european si de eventualul job description al unui politician roman pe la Bruxelles. Asa ca refrenele sint aceleasi, cu promisiuni care, fireste, n-au nici o legatura cu un context european. Saracie lucie si in grupajele de „stiri electorale” pe care televiziunile sint obligate sa le difuzeze, asa ca le surghiunesc pe buna dreptate pe la ore strategice. In majoritatea cazurilor, imaiginile sint vechi si putine, trase de par cit sa se intinda pina la finalul frazelor, atit de goale incit in secunda urmatoare nu-ti amintesti nimic.

Mie-mi place Daianu pentru ca are morga si discurs de specialist. Imi mai place si ciinele lui pe care si-l plimba tacticos dimineata, pe la Piata Quito, la ore la care eu deja am intirziat la serviciu. In „stirea” electorala de azi dimineata, Daianu era „la cadru” pe post de umbre chinezesti pentru trei fraze din care, desigur, n-am retinut nimic. Insa o imagine face cit mii de cuvinte, nu? Gros plan cu telefonul lui Daianu, montaj pe miscare, cu mina care duce telefonul catre buzunarul de la piept al sacoului. Apoi gros plan cu Daianu inspectindu-si cu limba spatiul dintre dinti si obraz, dar cu privire inspirata catre cei aflati in sala de conferinta. Toate astea montate lent, asteptind ca voice-overul sa puna punct.