Posturi cu tagurile: "olanda"

În sfârşit, originalul şi copia se întâlnesc pe teren neutru. Sau nu? Dacă originalul e din ceară şi copia nu, se pune? Poate că dilema asta este şi motivul pentru care Mercury cam muşcă din microfon de nervi, în planul secund :)

Petru că m-am trezit cu o dispoziţie bună de dimineaţă, pentru că am ajuns devreme la Amsterdam şi pentru că a fost marţi, zi de post şi penitenţă pentru nebuni, pe la cântatul zorilor m-a apucat zelul patriotic şi mi-am adus aminte de cumătra Udrea a lui Zăpăcitu, din capu’ la trebile de pe-acasă. Şi pentru că ministreasa (apropo, cum mai e pe la comisie?) nu prea face turism de-ăsta de care fac oamenii normali, m-am gândit s-o ajut în demersul ei titanic de resuscitare la mişto a turismului românesc. Ceva simplu, uşor, să nu-i pice prea adânc la foios.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=MfxeFBn-daw]

Probabil că voi scrie mai multe despre Delft într-una dintre zilele următoare, dar ritmul cu care fac poze şi înmagazinez poveşti este mult mai rapid decât acela în care ar trebui să şi scriu, să editez poze sau să rog YouTube să-mi urce filmuleţele needitate într-însul :) Imaginile de mai jos sunt din Delf, din piaţa cea mare sau piaţa bisericii vechi. Sâmbătă dimineaţa, soare, cer frumos şi multe bucurii pentru ochi de jur împrejur.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=5G5ezDtxA2U]

Primele zile de Olanda au fost, desigur, o mare clătire de ochi şi de simţuri, bucurii de toate felurile şi din toate direcţiile. Pe scurt, după primele zile, iată câteva amănunte pe care e posibil să le consideraţi utile atunci când veniţi în direcţia asta. A se consemna că n-am venit în Olanda ca să fumez ceva special sau ca să mănânc ciuperci nebune. Bănuiam eu câte ceva, dar mi se confirmă că mai sunt multe alte chestii tari de făcut pe-aici în afară de cele amintite mai devreme şi „vizitate” de majoritatea celor pe care-i ştiu să fi trecut pe-aici. De bună seamă, avantaj eu la toată povestea asta, în primul rând mulţumită faptului că am fost adoptat temporar de o familie localnică. Deci:

E clar că am o mare problemă cu alegoriile muzicale în mişcare. În sensul că, încă de pe vremea când abia le descopeream, sunt mare amator de procesiuni cu multe mii de vaţi pe roţi, valuri de oameni euforici,mii de mâini ridicate în aer cu mişcări sincronizate natural şi, în fine, cam tot ce mai presupune o astfel de hărmălaie organizată.

Fit For Free Dance Parade s-a-ntâmplat sâmbătă la Rotterdam, de pe la prânz până spre şase seara. Asta dacă vorbim despre paradă în sine. Vreo patruzeci de camioane am numărat prelingându-se pe arterele principale ale oraşului, puse în mişcare parcă de marea de oameni care le înconjura din toate părţile.  Camioane pline de promoteri şi animatoare de toate culorile, multă atmosferă comercială şi sunet puternic, în cascade mult diferite de la un camion la celălalt.

Avea Dorin la un moment dat o teorie despre cum ar trebui să ne numim toate satele şi oraşele după numele unor personalităţi importante, având astfel şanse mult mai mari să ne facem celebrităţile…şi mai celebre. Când auzi numele unei localităţi, de multe ori te întrebi de unede vine. La doi e destul de complicat cu denumiri fantastice de genul Ciupa, Recea, Beleşti Negreţi sau Vînju Mare. Eu mă plimb numai printre celebrităţi în ultimele zile şi locuiesc chiar în mijlocul unui cartier cu străzi foarte muzicale.

Nu că n-aş fi într-o dispoziţie romantico-fantastică momentan, dar parcă pe Flickr florile arată mai bine. Sau poate că lumina şi culorile de pe-aici sunt de mare ajutor ochiului meu prea adormit de tonurile de gri de pe la Bucureşti. În fine… să nu mă lungesc: flori de multe feluri, de multe culori, de consistenţe şi forme diferite. Pentru toţi aceia cărora le plac, în general, florile. Ceva mă face să cred că voi mai reveni cu însemnări similare în perioada următoare.

Uite-aşa m-am întrebat în barbă aseară, când am văzut-o pe Doamna din imagine trecând cu multă graţie pe sub podul din spatele casei. Fie vorba-ntre noi, Părăguşul e tot prin Deltă, acolo unde zboară el cel mai bine şi mai cu spor. De unde eu unul sper să se întoarcă în timp util cu poze multe şi poveşti pe măsură. Ce tare ne plac şi unele şi altele. Până una alta, cum o cheamă pe-asta, Dorule? :) Că nu vorbeşte în vreun grai înţeles de mine, poate mai bungheşti tu un pic de golaneză de-asta…

Pe semnul de mai jos, înfipt într-o zonă verde dintr-o suburbie a Rotterdamului, zice că între 1 martie şi 15 iulie eşti obligat să ţii câinele în lesă. Asta pentru că, în perioada menţionată, o grămadă de păsări îşi fac cuiburi pe care le şi populează cu pui la un nivel accesibil patrupedelor curioase ori pofticioase. Auzi cu ce se ocupă ăştia, nene… La ce le stă lor mintea… Adică noi ne chinuim cu Băse şi cu Becali, iar ăştia se preocupă de soarta puilor de păsări despre care nici măcar nu ştim dacă or fi bune la gust… Ce tâmpiţi…

El e Borat. Adevăratul stăpân şi administrator cu drepturi de viaţă şi de crănţăneală al tuturor minunăţiilor despre care o să vă tot scriu şi arăt zilele-astea. Nu ştiu cum arată o pisică olandeză, dar el fiind primul reprezentant pe care-l întâlnesc, îmi asum libertatea de a-l la pe el drept etalon: mare, musculos, cu personalitate puternică şi foarte ocupat, în general.