Posturi cu tagurile: "olanda"

Mă tot ţin să vă spun treaba asta de mai multă vreme, dar am tot uitat. Pentru că ieri vorbeam cu un prieten avizat într-ale mâncatului şi gătitului şi a reapărut subiectul, am zis să vă scriu două vorbe. Ştim despre Gouda că e un fel de brânză gălbuie şi destul de moale, bună de folosit în quiche-uri, sufleuri, cu macaroane, pentru cruste şi multe alte instanţe ale brânzei ca ingredient în preparare. Chiar dacă mulţi cred că numele reprezintă originea acestei reţete de brânză, Gouda nu a fost creată şi nu se produce în oraşul olandez cu acelaşi nume, mi se pare că nici măcar nu este o reţetă DOC.

Gouda, pronunţat de olandezi „hauda”, este unul dintre primele feluri de brânză despre care există menţiuni istorice, prima dată apărând în documente în 1184. Ei bine, brânza cea cremoasă şi-a primit numele de la oraşul olandez care adăpostea singurul cântar oficial de brânză din ţară şi o adevărată bursă a producătorilor de brânză din întregul ţinut al lalelelor şi al morilor de vânt. În jurul cântarului se organiza în fiecare joi dimineaţă, de la 10:00 la 12:30, un întreg ritual al negocierii, stabilirii preţurilor şi cântăriri roţilor de brânză cântărind până la 160 de kilograme fiecare.

De curând am dat peste câteva foldere cu poze neprelucrate pe care le-am făcut acum câţiva ani, în două săptămâni minunate printre olandezi. Am găsit multe imagini absolut spectaculoase şi la unele m-am întrebat serios dacă le-am făcut eu. Am selectat pentru voi mai multe imagini cu oameni.

Fac poze cu oameni pentru că mă fură de multe ori expresiile de pe feţele necunoscuţilor. În copilărie, înainte să adorm, de foarte multe ori mi se perindau prin minte figurile celor pe lângă care trecusem chiar în acea zi sau în urmă cu mai mult timp. Mă întrebam ce fac ei chiar în secunda aceea, dacă dorm sau dacă sunt treji şi, dacă dorm, oare cum arată feţele lor în somn. „I Saw People…” e posibil să mai adune şi alte capitole în viitor, dar deocamdată vă las cu olandezii mei :)

Probabil că e cel mai bun instantaneu surprins de mine vreodată. Până acum. N-am ani mulţi de când mă joc de-a pozatul, aşa că sper să mai am ocazia să spun şi despre alte imagini treaba asta. Tocmai cotisem stânga cu unul dintre „autobuzele” pe apă din Amsterdam. Pe colţul anterior al canalului (spre stânga imaginii, dar pe o altă muchie a zidului), doi asiatici, pereche, trăgeau cu poftă din jointuri aromate, privind cu indiferenţă către ambarcaţiunea în care mă aflam. Imediat după curbă, i-am văzut pe ei. M-aş bucura să nu vă lăsaţi trădaţi de aerul „fashion” al fotografiei şi să le citiţi starea de spirit în expresia corporală şi în priviri. Posibil să descoperiţi ceea ce am gânit şi eu când am editat imaginea. Eu i-am spus „Game Over”.

Închis la prima vizită în Gouda pentru că era luni, am reuşit să-l văd chiar în ultima zi de vacanţă olandeză. În piaţeta centrală a orăşelului, muzeul este a doua clădire care-ţi atrage atenţie, după aceea a primăriei. Nu e foarte înaltă, dar placa de pe fronton şi întreaga arhitectură îţi spun că e un edificiu important înainte de a te apropia de inscripţiile de pe uşile exterioare. Pe scurt, despre muzeul  din Gouda al brânzei şi alte câteva amănunte:

Pentru că mai am o grămadă de chestii „de-acolo”, lucruri despre care nua am apucat să scriu şi pe care să vi le arăt între timp, mă fac că n-am venit încă. Încerc să descarc cât mai mult din tolbă în weekend, dar prefer să nu revin la subiecte de actualitate până nu declar încheiată şi pe blog aventura olandeză.

Cică pe-aici nunţile cele mai tari se fac vinerea. Şi nu neapărat cele mai tari, ci în general toate. Că are lumea două zile la dispoziţie să se refacă. Ba chiar dacă luăm în calcul că lunea în Olanda iarba şi lalelele încep să crească de pe la ora 11-12 sau  că mulţi dintre angajaţii olandezi din mai multe sectoare îşi pot alege o zi liberă pe săptămână şi aceea poate fi chiar lunea. Tare, nu? Aşa că într-o vineri am surprins şi eu imaginile-astea de la o căsătorie civilă plină de culoare. Hoţeşte, de dincolo de cele şase benzi ale Străzii Coolsingel, pe care se găseşte Primăria din Rotterdam.

Ia s-auzim cum clocoteşte mândria patriotică în voi…

Aseară crănţăneam biscotte la masa din grădină şi pac! veniră ăştia neinvitaţi la cină.

Că nu e om să nu fi scris o poezie, nu? Madame Tussaud este una dintre acele distracţii cu care turiştii rafinaţi şi culturişti nu se prea laudă. Statuile de ceară sunt o distracţie suficient de puerilă încât să nu constituie motiv de mare mândrie mai ales pentru călătorii ce vor să lase impresia că viaţa lor sunt muzeele şi aşezămintele de mare încărcătură istorică. Când dai 21 de euro pe bilet, însă, parcă ţi-e jenă să nu recunoşti că eşti un bucuros consumator de kitch măcar din când în când şi mai ales când vine vorba de cel recunoscut pe plan internaţional :)

Există printre păpuşelele din M. T. Amsterdam câteva foarte reuşite la capitolul asemănării cu originalul. M-am uitat cruciş la personalităţile locale reprezentate printre megastaruri şi n-am reuşit să-l trag în poză tocmai pe O’Bama de ceară, venit în vizită tocmai de la M.T. Washington DC şi absolut neinspirat plasat în holul de la intrare, unde personalul te hăituieşte să te urci mai repede în lift, către galerii. Plus un scurt coridor „al groazei”, unde am reuşit doar să mă umectez un pic de frică. La ieşire, în magazinul de suveniruri, am văzut un animator făcând un mulaj de mână, cu materialul clientului. Am pus filmuleţul săptămâna trecută. Mai departe, poze multe.

Sau „a vitraliilor”, cum este mai degrabă cunoscută. Ioan Botezătorul este şi patronul spiritual al oraşului. Pe scurt, despre biserică, am aflat că e cea mai lungă din Olanda (123 de metri), că e posibil ca prima construcţie de pe actuala suprafaţă a bisericii să dateze de pe la 1280 şi că forma de azi a bisericii, dispusă în cruce, este păstrată cu mult înainte de 1552, când un incendiu a devastat clădirea.

Vitraliile, adevărata comoară a bisericii, sunt 64 la număr şi înfăţişează scene biblice şi mai multe episoade din istoria Olandei. Ferestrele pictateale bisericii din Gouda reprezintă mai bine de jumătate din vitraliile de secol şaisprezece realizate în atelierele olandeze. Zece dintre vitralii conţin scene din viaţa Sfântului Ioan. Un altul, realizat după al doilea Război Mondial, înfăţişează chiar perioada în care vitraliile au fost scoase din ferestrele bisericii şi păstrate într-un loc mai sigur, de teama bombardamentelor.

În afară de toate astea şi de acurateţea picturilor pe sticlă, biserica deţine o orgă impresionantă, funcţională şi întreţinută permanent după construcţia ultimei variante, la mijlocul secolului trecut. Un spaţiu de o frumuseţe ieşită din comun, în care ţi-e mai mare dragul să caşti gura la ce-au fost unii oameni în stare să creeze şi alţii să întreţină cu grijă. Cîteva imagini, mai jos.