Posturi cu tagurile: "mihai morar"

Chiar daca 26 nu e, neaparat, consacrata ca o virsta a revelatiilor (pentru mine a fost momentul in care mi-am luat lumea in cap si inca nu stiu daca am facut doar bine cu treaba asta) azi ai scris extrem de sincer. Nu-i mai crede chiar pe toti cei care te lauda si ajung uneori la paroxisme aproape erotice cu „iti multumesc ca existi”. Unii sint lingai, altii doar atit pot. In spatele rindurilor pe care le-ai scris astazi sint farimele unor adevaruri imense, pe care probabil ca le-ai ingropat pina acum in superficialitatea jocului in care te-ai bagat. Sau bravezi cu nerusinare si ai reusit sa ma pacalesti si pe mine :) La multi ani.

Am asteptat sa se stinga micul razbel dintre Morar si Circotasi tocmai pentru ca nu voiam sa fiu banuit ca as profita de un subiect fierbinte si, mai ales, pentru ca stiam ca, la un moment dat, fiecare isi va vedea de treaba lui. E urit cind, colegi de breasla fiind, oamenii publici isi varsa in strada ligheanele cu laturi. E si mai urit cind cel mai nevolnic si mai pirpiriu isi cauta in scandal noi oportunitati de a iesi in fata, de a face lumea sa vorbeasca despre el.

Din capul locului, il las pe Buzdugan in afara acestui subiect. Ramine un tip pasnic, isi vede de treburile lui, fie ele trucate sau pe bune, copiate sau adaptate pentru deliciul fraierilor. Din fericire s-a tinut mai departe de recenta disputa, a bagat capul intre urechi si nu s-a amestecat in ciorba asta. Pina si pentru acest motiv merita tratat ca un tip onest.

De la ce a pornit scandalul? De la ultimele sondaje radio (se mai cheama AUDIMAS?), in care Kiss a pierdut intiietatea pe Bucuresti, in favoarea lui 21. Cu ce a inceput? Probabil cu o replica a lui Mihai Gainusa, oarecum jignitoare pentru bucuresteni: „Pe mine ma asculta ardelenii mei”. Care ardeleni, da, sint mai degraba prahoveni. Vai, cita neobrazare… Prilej pentru Morar sa iasa la lupta, sa se afirme, sa aprinda toate becurile din calea lui si sa ceara niste reflectoare in plus pentru a-si umfla notorietatea famelica si cu forta transmediatica.

Mihai Gainusa e in FM de vreo doisprezece ani sau mai mult. A facut una dintre primele sau chiar prima emisiune umoristica radio cu si despre politicieni. Morar, zi frumos cum se numea, cu cine o facea si la ce post de radio.

Acum aproape o luna ma luam ca boala de om sanatos de nea Mihai Morar, vocea cu basinute de menta si ginduri firoscoase printre acorduri de lingura pe marginea castronului cu ciorba de burta. Am scris cele de-acolo pentru ca ma plictisisem tragic de dudele spirciite pe care le revarsa din difuzor si pentru ca, in definitiv, alta e treaba cind ai basculanta ta.

Numai ca Zoso a mai dibacit intre timp o lucrare ce-mi spune mie ca antipatia mea fata de morarul gindirist se poate consolida lejer, fara teama de as fi gresit atunci cind i-am transmis public

Despre Mihai Morar am auzit prima oara intr-o poveste cu Daciana Sirbu. Dupa istorioarele cu Ponta si, mai apoi, Turcescu, vestea mi-a cam dezechilibrat vagile banuieli asupra pozitionarii Dacianei in raport cu barbatii celebri din Romania, dar n-am gasit vreme si motive sa aprofundez subiectul. Frumusica foc si curioasa ca un viezure, avusesem ocazia s-o intilnesc pe o terasa bucuresteana, sa discutam despre lucruri simple: vinatoare, alice, agricultura, paduri, de-astea. Nu mai stiu ce-a mincat, dar imi aduc aminte ca a refuzat cu un zimbet sagalnic propunerile noastre sofisticate gen „Laba inutila de urs”, „Momite perforate in foi de svaiter” sau „Caprioara ratata la liziera”.

Pe Mihai Morar l-am reintilnit ideologic la momentul