Posturi cu tagurile: "internet"

Comentarii? De prisos…

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=O8eLy-8HyZg&eurl]

Fragmentul de mai sus, ca şi restul din seria urcată pe YouTube de către userul prostean898, face parte dintr-un debate training, tehnică utilizată adesea în cazul candidaţilor ce participă la emisiuni televizate. Echipa de consultanţă identifică o serie de teme în general de atac ce ar putea fi utilizate de către competitori sau împotriva acestora în timpul dezbaterilor, unul sau mai mulţi consultanţi joacă rol de inamici, candidatul putîndu-şi pregăti astfel variante de răspus şi atitudine pentru dezbaterile reale.

Am făcut acest preambul în primul rînd pentru aceia care n-au înţeles din prima ce se întîmplă exact în acele imagini. Tăriceanu este clientul, Dan Andronic joacă rolul lui Mircea Geoană, iar Bogdan Olteanu pe acela de Teodor Stolojan. Limba engleză este posibil să apară în ecuaţie mulţumită unor colaborări de moment ale lui Dan Andronic. Aşadar Olteanu nu laudă PD-L în calitate de liberal, ci în aceea de kagemushă a lui Stolo.

Interesant: primul clip este urcat în YouTube de către utilizatorul aderfriend pe 28 noiembrie, cu specificaţia „Lovitura finala: Bogdan Olteanu si Tariceanu vireaza catre PDL. Filmare document cu cateva zile inainte de alegeri. Si asta nu e totul…” Explicaţiile (pentru tîmpiţi) ale lui Dan Andronic apar in Cotidianul de sîmbătă, deci au fost date tot vineri. „O să mai punem…” spune el la un moment dat, probabil înainte de „Eu bănuiesc că a fost vorba de serviciile de informaţii…”, cînd se referă (pentru tîmpiţi) la posibila modalitate în care imaginile au apărut pe YouTube. Userul aderfriend este înscris pe YouTube de pe 22 iunie 2006. Userul prostean898 s-a înscris pe 29 noiembrie 2008. 

Bogdan Manolea a adunat aseară cîţiva oameni sub pretextul „ce se întîmplă cu blogurile / site-urile politicienilor între campaniile electorale”. Sigur că n-am discutat despre asta nici măcar în treacăt, dar cîteva chestii tot ar fi de menţionat, aşa cum le-am decantat din punct de vedere personal, că de-aia scriu pe un blog care-mi poartă numele, nespa?

• Somodi Zoltán e un tip rezonabil chiar şi în condiţiile în care e candidat UDMR intr-un colegiu din Berceni
• Vivi înţelege America mai bine decît mai poate el acum înţelege România, motiv pentru care-l admir chiar dacă nu mi-a dat şi mie cartea lui de vizită de la Google :D
•  Eu în general am o atitudine deferentă şi defetistă în faţa sociologilor, aşa că l-am ascultat cu atenţie şi pe Romulus Oprica.
• Pe Dorin nu l-a convins nimeni că de la votul lui porneşte marea schimbare a mentalului popular.
• Am reuşit să fiu de acord, în unele privinţe, cu Sorin Tudor. Nu m-aşteptam.Cred că nici el.
• N-am apucat să-l taxez pe adolescentul INconstantIN în legătură cu „prostia făcută de votezi.ro„, dar îi respect admiraţia pentru clipurile „sociale” în care şi-a găsit loc pînă şi Cosmina Păsărin.
• Am strîns mîna moale şi umedă a lui Dragoş Dehelean. Aştept efecte secundare.

Vrednicii si ambitiosii edili sibieni au rezolvat inaintea Bucurestiului problema padurii de cabluri de pe stilpii de electricitate. Nu, nu de tot, inca mai au si ei colaci intregi din loc in loc, dar mare parte din incilceala intestinala de la inaltime s-a mutat in subsol. Numai ca, in mod firesc, apar alte doua treb’soare odata cu varianta asta mai mult decit necesara: 1. din cind in cind, sistemul are nevoie de interventii/reparatii; 2. sistemul se dezvolta, apar mereu retele noi sau cele existente se extind. Incercati un exercitiu de imaginatie mutind situatia din imagine pe o artera din Bucuresti…

Sint in urma. Rau. N-ar fi o noutate, eu sint mai mereu un pic in urma. Auzi, ba? Retardat esti tu! Acum sint in urma cu o serie maricica de poze de la Sibiu. Case, case, case multe, mici dezamagiri, mici mizerii, mici caraghioslicuri, cladiri si case. Aseara fu frumos la Gala eCommerce, dar e trei si ceva dimineata, povestesc si va arat si poze mai tirziu. Dupa ce ma tund, fi’n’ca m-am plictisit rau de falcosul Mowgli pe care-l vad in oglinzi si in ochii cercetatori ai unora. Nici despre Justine n-am apucat sa scriu si zau ca ar merita citeva rinduri. Incerc sa ma curat pe mate de Sade cu „Cinci milenii de manipulare”, a lui Bogdan Teodorescu, da’ merge incet, fac numai trei statii cu metroul. Pe mai tirziu. Va las cu „Satellites”, in varianta care-mi place mie.

Poate nu stiati. Pe Smart Modem-ul de la Vodafone, un megabit in roaming cu Uniunea Europeana si, mai exact, cu Grecia, costa doar 6 (SASE) EURO!!! Nasol cu interconectarea pentru date in tarile UE, nu? Mai ales atunci cind providerul din Grecia este…..TOT VODAFONE!!!

la natochannel.tv
la mine nu merge, imi cere sa insalez un plugin de Activex daca vreau sa-l vad in Firefox.
nu vreau sa-l vad. poate vrea domnu’, sau poate domnu’…

Am fost bolnav. Coldrex, Stodal, tuse cutremuratoare, Stodal, Coldrex. Am lucrat la un chestionar pe teme pe jumatate noi pentru mine si mi-a placut. Asta dupa ce mi-am dat seama, intr-un tirziu, ca trebuie sa ma documentez destul de adinc pentru niste raspunsuri cit de cit de bun simt. La televizor au fost multi militieni. Cel mai mult m-au fermecat aia care zburataceau oamenii de pe trotuar „ca sa ne fie si noua mai usor”. Asta chiar in fata la antena, unde probabil iar iesise cineva sa transmita „din mijlocul orasului”.

Unde-ati mai auzit cuvintele-astea? Sau unde puteti fi siguri ca le veti auzi? Sa va mai dau putin ajutor? „Constatind acceptul liber consimtit…”? Tot nimic? „Statul ocroteste familia”…? „De buna voie si nesilit de nimeni…?” Huh… da’ stiu ca v-a luat ceva unora dintre voi. Si aici imi vine in cap o intrebare foarte contemporana: Pai atunci de ce nu casatorii cu zero ofiterese de stare civila mihnite si irascibile? De ce nu slujbe religioase cu zero acordeonisti maronii si zero mahalagioaice cu galeata cu apa la iesirea din biserica? De ce nu petreceri cu zero „obligatii” de-ale parintilor, veniti de prin toate coclaurile, pe care nu i-ai vazut niciodata si pe care trebuie sa-i lasi sa te pupe zgomotos de parca v-ati sti de cind lumea?

N-am avut o nunta mare. Cred ca n-am fost la zece nunti toata viata. Si nici nu ne-am logodit inainte, ne cam grabeam. Imi aduc aminte de certificatele „de-o zi”, de pe la petreceri si alte sarbatori care incercau sa imbine traditiile funky si modernismul galopant. De o zi intreaga in care te simteai casatorit, dar la finalul careia trebuia s-o duci la fel de intacta cum o luasei de-acasa. Wow… te simteai matur, responsabil, indraznet, pus pe fapte mari. Ajungeai chiar sa crezi ca nu-i asa complicat sa fii casatorit :). Ba chiar luai joaca in serios si incepeai sa crezi ca, uite, daca ai facut-o „de proba”, o vei face si pe bune. Poate chiar cu EA. Dupa primul „ne mutam impreuna” incepeau probele de foc. Daca treceai de ele, uneori intrai in panica :). Restul e deja istorie.

Faza tare este ca, pina pe 24 februarie, as putea sa ma insor din nou. Normal, tot cu ea. De data asta online, ca data trecuta oricum a ramas o gramada de mincare. Bautura mai am si acum. Cred ca lista de invitati ar suferi unele modificari, nasii ar fi aceiasi. Si daca pun mina si pe calatoria la Paris, as da la schimb citeva poze din saptamina petrecuta la Barcelona, dupa nunta 1.0.

Adevaratele rezultate pentru cautarile sau cautaturile voastre nu sint pe Google, domnilor si/sau doamnelor si/sau incertilor.