Restanţe, cum ar veni. Mă apucasem de editat pozele-astea înainte de pauza care tocmai se încheie. Am stat o zi întreagă în tîrguşorul ăsta ciudăţel. Zona veche, cu alei pietruite şi răcoroase, cu case vechi, bine păstrate, e o răsplată pe măsura ororilor turistice ridicate în Nesebarul nou, a sanctuarelor kitch-ului ridicate probabil în cinstea noilor mici antreprenori din alimentaţia publică, proprietari de covrigării şi dughene cu ceaorma. Mai jos, doar lucruri frumoase.
Semnul ăsta se află în curtea institutului „Cantacuzino” din Bucureşti, dar cu siguranţă ar putea sta în mult mai multe locuri, indicînd altceva decît (previzibil) zona pentru depozitarea gunoaielor.
Cu un gînd amical, în Nesebar, către Andrei Roşca.
În Nesebarul vechi, pe una dintre întortocheatele străduţe pe care jocul de soare şi umbre pare uneori pregătit cu multă minuţiozitate de o întreagă echipă de regizori de imagine experimentaţi.
Nu ştiu dacă e norocul lui Tuborg, al meu sau al pescăruşului, dar nu cred că asemenea potriveli apar prea des în calea unui aparat foto.
Nu chiar pe post de playmate, da’ pe treabă, cu plămîni puternici, cum se cere la Sport. Foto: Adrian Stoicoviciu. Mai multe, în curînd, pe situl Playboy România.
Pe bune, în ordinea din titlu. By Doamna.
By Doamna. Plus doi hipopotami pe rotine, aflîndu-se un pic în treaba fotografului şi modelinelor. Prop man arăta cam gay cu aparatul de balonat cadrul.
Utilizarea telefonului mobil în stil walkie-talkie, sau cum să vorbim la telefon cînd nu-l putem duce la ureche din cauza ramelor de la ochelarii de soare. Toate astea, desigur, în trafic, în maşina de culoare alb 13 cocalar, de „prinţesă”.
Cît am evoluat eu azi pe rotine în Herăstrăul cel zguduit demonstrativ de sirene de poliţie, Doamna s-a jucat cu veveriţa şi, pentru scurtă vreme, cu o păsărică. Cam spooky animăluţele-astea văzute de-aproape…
Design realizat de
Cele mai voi