Posturi cu tagurile: "electorale"

Se accelereaza curgerile materiei si energiile de tot felul transcend marginile albiei domoale de pina acum.

Spargerea.

Simbata seara, pe la zece jumate, cumnatul descopera ca, in timpul zilei, fusese vizitat de hoti. In Primaverii. Intre resedinte consulare si ambasade, jandarmul si copacul, metrul si militianul. Bijuterii, ceasuri, electronice plus un laptop necajit si pensionat moral, dar cu informatii de sute de ori mai valoroase decit el. Primul apel la 112 s-a intrerupt dupa nici 30 de secunde. Probabil ca au conexiunea setata sa cedeze in functie de cine suna. La al doilea apel a fost mai bine, dar n-o sa va pot spune cine m-a ajutat, n-ar fi frumos din partea mea. Cert este ca s-au executat vreo trei echipaje in urma apelului „cu interventie”. Asa ca am ars-o cu criminalistii pina pe la trei din zori, baieti saritori si omenosi, care s-au straduit cit au putut si cit le-a permis inzestrarea. Am vrut sa va aduc o poza cu kit-ul criminalistic mobil, da’ mi-a fost jena sa le cer voie. Fascinant de-a dreptul: unelte ciudate, eprubete cu prafuri de diferse culori, etichete incifrate, lupe, lampi… Un intreg arsenal incastrat minutios in gaicile si garniturile de vinilin ros de vreme.

Ascult cu fiori pe sira spinarii discursul apocaliptic si totalmente falimentar al lui Mircea Geoana, la evenimentul de lansare a candidatilor. Cred ca nici macar Bunicuta n-a reusit vreodata sa emane un buchet atit de cuprinzator de populisme si de revolutionare promisiuni desarte. Densitatea de enormitati pe fraza patrata depaseste orice limita a demagogiei socialiste retarde. Un vadim aspirant, un fundal muzical obsedant si glorificator, la un volum ce induce urlete, gafe de exprimare si multe spume la gura.

Cineva m-a ajutat de dimineata sa descopar un comment foarte interesant la o stire despre frecusurile din PSD. Dar foarte interesant, nu joaca. Eu sint convins ca am auzit de mai multe ori lucruri de soiul asta si mai sint convins ca nu le-am visat. In ultima vreme exista in viata politica o multime de semne care descalifica textul de mai jos de pe pozitia unei teorii fanteziste. Interventia nu imi confirma, dar imi hraneste banuieli pe care le-am mai mentionat anterior. Iaca:

.

La Pe scurt, cu Alina Plugaru.

Cu sau fara problemele provocate pe planul intern al PSD, cu sau fara Oprescu pe post de contracandidat absurd, cu sau fara propuneri aberante la sectoare, Cristian Diaconescu nu are absolut nici o legatura cu profilul candidatului viabil pentru Primaria Capitalei. Discursul elevat, maniera aseptica si prezenta prea manierata a lui Diaconescu il desprind hotaritor de universul de mesaje pe care alegatorul bucurestean majoritar s-a obisnuit sa-l primeasca la fiecare campanie. Daca peste asta adaug lipsa de experienta in administratie, mi-e foarte usor sa concluzionez fortat ca Diaconescu este tot un fel de Vanghelie, dar cu sanse mai mici. Similitudinea imi rezulta din punctul de vedere al capitularii premature a PSD, in asteptarea avantajelor grase din partea PDL, la parlamentare.

Cam asa se intimpla uneori comertul contemporan din Sectorul 2. Pe aceeasi strada, la citiva pasi mai departe, exista un colt care ma proiecteaza brusc in talciocurile comuniste de pe vremuri, in care intreprinzatorii maronii sau maronizati vind tigari netimbrate de la adapostul jachetelor soioase, in timp ce consoartele incearca sa vinda verdeturi si flori direct din portbagaj.

Si daca, totusi, Base considera ca PDL are nevoie de un super flic-flac de imagine in 2008-2009? Si daca nu mai e atit de sigur nici macar pe sprijinul servilului trust? La antene e inchis, la Pro nu putem spune ca e chiar in gratii, Ringier are investitori strategici de alta culoare, TVR e mort in urban… Si daca se pregateste o mare izbinda a justitiei, care inca s-ar mai bucura cu freamat si ovatii ca macar unul dintre pestii grasi ajunge in tigaie? Mi-ar placea, zau…

Coloana sonora. A se asculta in timpul citirii.
…si iar nu merge trilulilu…

La o prima vedere, sloganul lui Gusa mi-a zgiriat putin principiile. „Ne-am saturat cit ne-au furat.” Nu va suna chiar oblu, nu? Nu folositi o astfel de exprimare chiar in fiecare zi, nu? M-am gindit imediat la alte expresii de acelasi tip, care ar putea parea familiare urechii sau ochiului obisnuit cu limba romana uzuala. „M-am saturat cit am frecat la podele”, „te-oi fi saturat cit ai muncit”, „s-a saturat cit bot si-a luat”, ar zice mamuliciul.

Fara indoiala, Cozmin si ursul carpatin au gasit de cuviinta sa coboare putin din pin, sa se apropie de poporul care, probabil, i-a demonstrat in ceva studii ca il percepe cam elitist si cu nasul in vint, cam prea intelectual si, in concluzie pentru mase, cam departe de profilul menajerei care ar trebui sa fie Primarul. Exprimarea este eliptica, lipseste un „de” omis cu buna stiinta. Dar cu un muguras nu faci ditamai pinul, nu-i asa? Partidul minuscul al fostului motociclist „Intact” cauta popularitate. Asta nu de ieri, de azi, ci de mai bine de un an, insa cu sanse minime de izbinda electorala. Localele din iunie pot fi, insa, o prima competitie cit de cit importanta pentru ei.

De citeva zile, ma chinuie un gind. Vanghelie poate fi creditat cu sanse la Primaria Capitalei doar de niste nebuni, de niste calatori din trecut sau, poate, de niste turisti straini carora Marean sa le prezinte citeva numere de circ. O jonglerie, un monociclu, o scamatorie cu carti… De joc, bre… Nu cred ca un om intreg la minte, care a trait in Romania in ultimii zece ani, poate gira potentialul de succes al unui astfel de personaj, fie succesul asta chiar de marimea unui scaun de primar. Deocamdata nu mi s-a parut ca libretul acestui tip de opereta ar fi unul prea complicat pentru aceia care l-au interpretat pina acum.

Se umplura cimpurile de ghiocei si violete mofturoase, mustele trasera aer in piept si-si frecara labele a masaj antireumatic si codanele, in consecinta, prinsera a-si lepada, nu pe rind, ca Baba Dochia, ci pe toate deodata, cojocelele care le tinura atita amar de iarna departe de lacomia vizuala a harmasarilor care sintem. Odata cu toate binefacerile-astea frematind a fiinta, maidanul cu pretentii al bucurestilor s-a umplut, regulamentar, de capcanele duhnitoare si moi-caldute ale precampaniei. Din loc in loc, movilitele de precampanie se itesc rinjind in cale-ti, doar-doar te-or prinde pe picior gresit, ca sa-ti umple de Doamne-ajuta bombeul pantofului sau virfurile degetelor strecurate distrat in cutia postala.

In general, precampaniotii au exploatat cu aceeasi originalitate de veacuri saptamina asta, adoptind umila pozitie de sclavete cu urme de tocuri pe scrot in fata oricarui purtator de fusta. Intrucit nu sexul, ci prilejul de a-si mai plimba putin existentele rincede printre potentialii consumatori/alegatori fu motorul lor pe baza de floricele, fluturasi ori cartonase colorate regulamentar, in cromatica identitara de partid. Pupaturi un pic rezervate (ai drecu’ sarantoci, cu epidemiile lor vulgare!) si texte. Texte, nene, cit sa dea p’afara gigantica hazna a comunicarii imbecile de partid, bolborosita pe cracul pantalonului de vesincii copylefteri de casa, ridicati din rindul manichiuristelor cu SNSPA si aspiratii politice.