Posturi cu tagurile: "electorale"

Un zvon cu parfum de adevar gretos il proiecteaza pe Vasile Blaga in postura de prim ministru intr-un viitor posibil cabinet pedelist. Deloc imposibil avind in vedere credinta cu care l-a slujit in ultimii ani pe cirmaci. Zvonul mi-a readus in memorie un episod cu totul neplacut, la care am fost martor in 2004 si care mi-a ramas in minte ca definitoriu pentru caracterul personajului despre care vorbim.

Ultima „confruntare” a prezidentiabililor din 2004, la TVR. Probabil v-o amintiti. Acel lung plictis in care candidatii nici macar n-au reusit sa-si sara in git unul celuilalt, in care subiectele propuse au fost mai mutl decit penibile, in care intrebarile pareau concepute de Marina Almasan. Cu mici exceptii (circuletul mascaricilor Vadim si Gigi), toata lumea a motait regulamentar. Echipele care insoteau candidatii au fost „cazate” intr-un platou cu fursecuri, plasme si apa minerala. Primisem instructiuni ca livram un numar fix de candidati de rang inferior pentru gradenele din spatele protagonistilor, ceea ce am executat.

In „sala de asteptare” se filma haotic, te puteai trezi in orice moment cu o camera in ochi, iar microfoanele de ambianta (boom-urile, nagrele, chestiile-alea cu prajina lunga, uneori „imblanite”) pendulau pe deasupra capetelor noastre, incercind sa surprinda o birfa cit de soptita sau vreo polemica intestina inabusita. Tin minte ca atunci am avut ocazia vitala, unica si (sper) irepetabila de a-i stringe mina, usor umeda, lui Adrian Nastase. Pina la inceperea marelui show plicticos, timpul a trecut cu molfaieli si zimbete cordiale, incleiate de coca. Odata intrati „subiectii” in platoul lor, ne-am relaxat.

Allen Nedelcu scrie despre afisul PD cu „dirigintele” si surprinde corect citeva aspecte foarte interesante, numai ca eu cred ca e loc de o replica. Allen, afisul este, cu siguranta, ingenios. Omul este, dar nu este. Cu toate astea, afisul recunoaste si ca in „clasa” nu prea stim cite parale fac cei expusi la gazeta, motiv pentru care trebuie sa primeasca vesnicul endorsement pe care Basescu si PD il joaca de ani de zile. PD n-are oameni, n-a reusit sa scoata in fata nici macar vreo cinci indivizi care in timp sa nu mai aiba nevoie de „recomandarea” lui. Pentru electorat, tabloul ala pare ceva cunoscut, dar sigur nu e de la el din scoala. Trei figuri recognoscibile, Frunzaverde, Roberta si Bodu, dintre care al treilea mai la vale, printre necunoscuti, ca e chel si antipatic. Cit despre primii doi…ei sa fie sanatosi.

In alta ordine de idei,

Cred ca este una dintre cele mai ieftine campanii in care s-au bagat partidele romanesti pina acum. Citeva panouri cu indivizi pe care nu-i stie nimeni, bannere strimbe si mici pe la raspintii, afise putine pe spatiile „legale”… Toate astea nu par nici macar un exercitiu pentru macelul in serial care va incepe anul viitor. Campania asta e o mima de la un capat la celalalt, indiferent de jucatori. Citiva au pornit-o prin tara, cu pofta de dusuri de populatie pregatite in dorul lelii de „structurile din teritoriu”, cu parangheliile si chiolhanele clasice.

De dimineata am gasit-o in ziare, cu o poza urita si cu un text lipsit de orice fel de atractivitate. Dupa care i-am descoperit cele cinci sau sase insemnari goale, in care vorbeste de trei ori despre turneul electoral si traseul lui. Dupa care am gasit si „clipul”. Text penibil, demagogic, scris aiurea, plin de aschii, intonatie de spectacol omagial, look de CAP-ista, productie de amatori. Sint curios daca punctatorul audio de pe cartonul de la inceput, ala cu chintesenta stupiditatii („promovam oamenii, produsele si valorile Romaniei”), e platit sau imprumutat. Urechea imi spune ca e prima masura din „Galvanize”, Chemical Brothers. Mai jos, uriciunea de spot electoral si Galvanize, ca poate ma minte urechea.