Posturi cu tagurile: "blog"

In seara asta, blogbrowser-ul a incercat sa mi-l bage pe git pe Andrei Rosca in peste 50% din refresh-uri. Asta pret de citeva ore bune. Nu-mi place. Nici click n-am dat.

Fin’ca sub dictonul „modestia este acea calitate a unor oameni lipsiti de alte calitati”, pe care inca ma chinui sa-mi dau seama in ce film sau la cine req l-am auzit, va zic rinjind ca un vitel indragostit: m-am trezit cu citat foto si text in sesiunea „Marketing Arena”, despre care ati citit mai sus. Daniel Gavrila, ex Lowe & Friends, actualmente Managing Partner la „Glue Advertising”, a inclus articolul meu despre indoorul Media Galaxy din toaleta Movieplex in scurta lui prezentare. Normal ca m-am bucurat. Pentru ca 1. e prima „victorie” de acest fel de cind am inceput sa scriu aici, 2. e semn ca ma citesc si citiva dintre oamenii din industrie, 3. e un mic semn ca nu scriu chiar degeaba. Multumesc si sa-mi fie de bine.

As vrea si io sa-l cunosc pe romanul stabilit in Canada, care a avut rabdare astazi de dimineata (ora Romaniei)  sa citeasca vreme de o ora si jumatate, capitol dupa capitol, micul meu jurnal talimb de intimplari marinaresti. Asta fin’ca propriul meu stomac ar avea reactii virulente in cazul oricarei incercari de recitire a respectivului pomelnic de amanunte irelevante. La modul cel mai sincer, ca tot se apropie Sarbatorile, ca sa am timp sa-i trimit o coronita si-o decoratie. Si-un Emetiral.

Gata? V-ati linistit? Sau si in momentul asta va obsedeaza propozitia simpla „Ion Iliescu are blog”? Daca Ion Creanga are, nimic extraordinar in propozitia simpla. Halucinante de-a dreptul ar fi fost eventuale propozitii deduse din prima, cum ar fi: „I.I. utilizeaza un computer”, „I.I. tasteaza”, „I.I se stie cu Word-ul”, „I.I. citeste feed-uri” si asa mai departe. Dar cum toate astea au primit raspuns de indata ce am aflat ca „I.I. scrie cu pixul” si ca „I.I. da la cules”, deja zona asta chiar nu ne mai intereseaza. Dar ne intereseaza altele.

De ce i-au facut strategii PSD blog lui Iliescu? Ca sa-l intinereasca. Pentru a-i trimite proiectia intr-un mediu avantajat de atribute simple: tinar, liber, interactiv. Ca dintr-o capsula a timpului pe care in momentul asta o vad ca pe o dubita bleu, cu tabla strimbata si chituita grosolan, Matusalem Gaga Intiiul se infatiseaza trecatorilor ca o holograma. Parca e, parca nu e… Dar vorbeste. Se aude ceva. Deci, totusi, ceva tot e. La fel ca in toti anii in care si-a construit duplicatul de imagine al conducatorului suprem. Iliescu vine, plutind, in rindurile unui electorat portocaliu intr-o proportie covirsitoare, fix in organul care a pulsat pentru Basescu in ultimii trei ani.

Pentru a le comunica? In nici un caz, pentru ca Ion Iliescu n-are cu ce. El doar vorbeste, scandeaza, se revolta verbal, seaca de orice sens pina si cele mai simple si inofensive cuvinte si le transforma in talasul arhicunoscut. Asa cum dialogul ii este si i-a fost mereu cu totul strain, Iliescu doar emite pe blog pentru ca, probabil, n-a permis nimanui sa imbrace camasa portocalie a unui cirano socialist. In felul asta, eu unul cred ca initiativa din wordpress nu reuseste decit trei lucruri. Cam nasoale.

Resimt ca pe un viol mediatic toate porcariile din care mare parte din mass-media reusesc sa traiasca extrem de bine. In consecinta, interferenta acestui tip de subiecte pe blog-uri, altele decit cele declarat informative sau tabloide, mi se pare doar un mod cu totul josnic de a atrage trafic sau popularitate vremelnica. Avem despre ce scrie. Avem suficiente subiecte pe care le putem analiza si trata din propriul punct de vedere, fara sa avem nevoie de ciutaci, becai, bazi, elodii si asa mai departe.

Recunosc, eu insumi am avut citeva deviatii in directiile despre care vorbesc, insa ma declar primul individ hotarit sa scape de tot acest balast. Pentru ca, dincolo de avantajele pe termen scurt pe care ti le poate aduce un post „de scandal”, servicul cu adevarat profitabil este in avantajul celui despre care vorbesti, lui ii ridici cota de popularitate, pe el il faci sa creada ca este important pentru tine si pentru cititorii tai. Boicot? Aproape. Sint tentat sa exclud din categoria „shit” articolele de sinteza, analizele care sint nevoite sa atinga macar tangential subiecte de tip tabloid.

La ce bun sa perpetuezi subiectele deja aparute in ziare pe care, altfel, majoritatea dintre noi le consideram, cel putin declarativ, niste gunoaie? Ce avantaj si ce plus valoare aduci consumatorilor tai, reluind stiri si materiale deja televizate, fara a le imbogati, fara a le atasa o analiza care sa mearga dincolo de materialul original? Orice actiune de felul asta nu mi se pare decit inca un pas catre o blogosfera banala, pe care aceia care ii minimalizeaza importanta (deocamdata extrem de multi) au inca un motiv de a o socoti un fel de curtea scolii, un cenaclu al micilor jurnalisti amatori.

Va propun o tema de campanie. Nu vreau s-o sustin de unul singur. In primul rind am nevoie de parerea voastra in legatura cu oportunitatea acestui demers. Ba chiar va rog pe voi, cei care credeti ca aceasta campanie poate fi de un real folos cresterii credibilitatii blogurilor, sa le propuneti si altora aceasta tema de gindire. Daca ne adunam citiva, poate scriem impreuna un manifest mai bine structurat decit ce am reusit eu sa scriu aici. Si ca sa fie totul la vedere, va propun sa incepem prin comments, pro sau contra.

Cre’ ca o sa incep sa sciu doar aici. Imi va fi destul de greu, ma obisnuisem in varianta anterioara, dar cred ca e mult mai bine-asa. In weekend sper sa restabilesc si legaturile din Youtube si alte citeva amanunte. Probabil si layout nou, dar nu imediat. Deocamdata il las asa, ca sa nu ne fie trecerea prea brusca ;).

E un trend. Din ce in ce mai multe bloguri „de jurnalist”. Nu ma refer aici la acei jurnalisti care au avut timp sa probeze in meseria asta sau care au renuntat la presa scrisa in favoarea jurnalismului online sau a altor ocupatii, raminind legati de scris si de analizat in scris prin intermediul unui blog. Vorbesc despre tot felul de insecte ce-si itesc antenele slinoase printre ostretele nimicului, carcalaci iesiti din gaoacele putrede ale frustrarii si esecului profesional.

Respinsi de o presa deseori locala fie aservita, fie incremenita in regulile oficioaselor comuniste de pe vremuri, fie adaptata la piata contemporana a ziarelor… Unii pur si simplu nu stiu sa scrie si sa se exprime romaneste, dar se considera „marginalizati” si inventeaza teorii ale conspiratiei. Altii se bat cocoseste cu pumnul peste oua si desconsidera jurnalisti cu ani grei de experienta in spate doar pentru ca aia sint ingineri sau literati, iar ei au absolvit o scoala de presa. Mai exista si subspecia chitinoasa a investigatorilor, anchetatorilor si sapatorilor in tenebre locale ce implica musai

In ziua in care malaimare isi deschide blogul pe wordpress, iau fix 273 de hituri din Google (pina acum) cu termenul de cautare „malaimare”. Si asta fara ca ele sa se cunatifice in statisticile vreunui post care il vizeaza. Nu prea pricep eu cum vine treaba asta. Oricum, de WP m-am saturat pina pest urechi din acest punct de vedere. Am avut zile in care un post intra in top zece cu un numar infim de vizualizari, uneori nu mai mult de 20. Sau cazuri in care figuram in topul 5 botd cu doar citeva sute de hituri.

Treaba complicata de cind am mai citit si eu cite ceva despre ce e bine si ce nu e bine de facut atunci cind te apuci de generat continut online. Asa ca voi face in curind primul pas corect, dupa sase luni de „ciornait” pe tarlaua oferita moca de wordpress. Copolovici.ro este inregistrat, am ales hostingul dupa o serie de recomandari (10x, Irina!), asa ca de miine am DNS. O sa dureze ceva mutatul, ca inca nu sint rentier si nici nu m-am pensionat. Din pacate. Deocamdata o sa ne mai vedem o vreme tot aici.