FRIPTURĂ DE BERBEC CU WOK DE ARDEI ŞI TABOULEH SIMPLU

N-am întîlnit mîncători de oaie sau berbec pe termen lung. De aşa ceva ţi se face dor de cîteva ori pe an, mai ales cînd vin ploile sau frigul. Probabil şi pentru că e un tip de carne cu multă personalitate, iar dacă iei de la măcelărie tot ceea ce unii ăncearcă să-ţi vîndă pe post de berbecuţ, sînt şanse mari să ţi se pună perpendicular mai devreme decît ai fi avut timp să înţelegi cît de cît cum stă treaba cu behăitoarele. Mai mult decăt atît, azi am descoperit că gastronomia noastră stă destul de prost la capitolul ăsta. Primele două pagini din Google mi-au arătat eterna reţetă de pulpă de berbec la cuptor, în sos de vin, pe care majoritatea o preparăm de Paşti. Cam banală, deşi gustoasă şi aromată de se curbează pereţii cînd cuptorul începe să reverse chemările poftei. Astăzi, o variantă originală şi foarte…vizuală, deşi nici la gust n-a fost rea deloc.

CARNEA. Un măcelar sincer, eventual arab, ştie să-ţi recomande capacul de pulpă sau vrăbioara pentru friptură. Sînt cele mai fragede părţi chiar şi în cazul unei „jertfe” trecută de prima tinereţe. A fost ceva mai bine de un kilogram, fără os. Spălată cu atenţie, apoi curăţată de excesul de grăsime şi de pieliţe. Carnea de oaie grasă nu zic că ar fi vreun cataclism, dar merge mai bine pe grătar de lemne, la munte, înconjurată de zăpezi şi de multă băutură, pîine de casă şi aşa mai departe. La „bloc” ai toate şansele să înoţi în aburi grei, ale căror urmări ai şanse să le simţi prezenţa multe zile după. Nu bun.

MARINATA. Carnea scursă de apă, tăiată în cîteva bucăţi „logice”, de-a lungul fibrelor, pusă într-o cratiţă încăpătoare. Am „masat” cu sare, apoi cu ulei de măsline, fiecare bucată. Doi căţei de usturoi crăpaţi sub lama cuţitului, două crenguţe de rozmarin proaspăt, cîteva boabe de piper, două linguri de sos Worchestershire, patru linguri de sos de soia, zeama de la două lămîi, cîteva frunze de pătrunjel proaspăt şi o linguriţă de zahăr. Toate astea amestecate bine, avînd grijă să acopere carnea. Am acoperit cratiţa cu folie de plastic şi cu un capac, apoi am lăsat-o în frigider peste noapte.

WOK DE ARDEI. Eh, asta e chiar simplu. Am încins foart epuţin ulei de măsline în wok, apoi am călit ciuperci shiitake (rehidratate, fără tulpină, tăiate sau întregi, v-am mai povestit despre ele cînd am scris despre quiche shiitake)  şi doi căţei de usturoi zdrobiţi sub lama cuţitului, cu puţină sare, la foc puternic, amestecăndu-le cît mai des, în aer. Cam zece minute. Am adăugat apoi un fir de ceapă verde, tăiat grosier, am mai călit vreo zece minute, amestecînd ca şi pînă atunci. Apoi doi ardei graşi verzi şi doi capia, roşii, curaţaţi, spălaţi şi tăiaţi în bucăţi destul de mari. E de preferat ca ardeii să nu se ănmoaie foarte tare, să se coacă în wok. Dacă toată compoziţia este uscată, pregătită la foc puternic şi amestecată permanent, consistenţa poate fi uşor controlată. N-am adăugat aici alte ierburi pentru că deja carnea avea şanse să fie foarte aromată.

TABOULEH SIMPLU. Simplu pentru că nu l-am făcut cu grîu tocat, aşa cum îl fac arabii. Două legături de pătrunjel fără partea de jos a tulpinei, tocate căt mai mărunt cu putinţă. Puţină sare, zeama de la o jumătate de lămîie şi un sfert de ceapă tăiată foarte fin. Amestecate bine cu un strop de ulei de măsline.

GRĂTARUL. Am scos carnea din frigider numai cînd grătarul cu teflon a fost încins bine. Am tăiat carnea fîşii subţiri, de-a lungul muşchiului.Peste noapte, marinata a intrat bine în carne, a frăgezit-o şi a umplut-o de arome. Am pus toată carnea în tigaia grătar, la foc mare. Sucurile marinatei încep să iasă foarte repede din carne, de aceea grătarul trebuie să fie ceva mai adînc iar noua mea achiziţie de la IKEA şi-a făcut treaba de minune. Pentru că totul se petrece pe foc puternic, e bine să fiţi atenţi tot timpul la ce se întîmplă pe grătar. Sucurile se evaporă destul de repede, după care e treaba fiecăruia să oprească focul în funcţie de cît de pătrunsă preferă să fie friptura. Eu am cam uscat-o de data asta, dar pentru că aşa a preferat unul dintre meseni. Treacă de la mine, de data asta :). Pe farfurie n-o să vă spun cum să la puneţi, vă învaţă culorile. Pîine? Nu de data asta, dar îmi permit să vă recomand lipia arăbească. Să fiţi sănătoşi.