CATELUL, CAPRA SI ARICIUL. SI MAGARUL.

Domnul Catel s-a aciuat de curind pe terasa tavernei lui Ianis. Nu cerseste si nu te latra daca nu-i dai. Se intinde sub masa, uneori cu fundul sau cu botul exact pe piciorul tau. Daca pica ceva, nu refuza. De fapt nu maninca peste, dar nu face un caz din chestia asta. Se ridica doar daca in zona apare vreun alt patruped ce ar putea sa-i pericliteze pozitia de lider si paznic fara job description.

Doamna Capra e priponita impreuna cu alte citeva surate intr-o gospodarie de pe marginea drumului spre si dinspre Cavos. Mai degraba dinspre, pentru ca la ora la care mergem la plaja ele probabil ca mai dorm un pic. E clar ca prezenta mea o deranjeaza si ca lentila aparatului foto ii rascoleste pudoarea ei de capra. Ma priveste cu revolta doar daca o strig “cutu-cutu”, in incercarea de a-i capta cit de cit atentia. Si pentru ca in Bucuresti cineva a cerut o capra de la “verisorii” plecati in Grecia, sper ca exemplarul sa fie pe masura asteptarilor.

Pe Domnul Arici l-am desprins din habitatul sau de pe fundul marii pentru citeva minute, cit a durat sedinta foto. Noroc cu minusile pentru scufundari, ca altfel nu ma aventuram. Bila asta intepacioasa e plina de viata daca o bagi putin in seama. Isi misca acele in permanenta, devine foarte stresata daca o tii prea mult afara din apa. L-am trimis inapoi, in mama lui, de indata ce mi-am facut damblaua cam cruda. Asta e, o sa ma dea Bucurenci in judecata.

Bonus: un magar vai de capul lui, trist si aschilambic ca o juna anorexica pe catwalk. Tot comanda ferma de-acasa, asa ca livram.