DETERMINATI VERSUS HOTARITI

Aud din ce in ce mai des exprimari de tipul „echipa este determinata sa cistige aceasta partida”, „in companie sint oameni foarte determinati in urmarirea scopurilor” etc. Gasesc intr-o revista de televiziune, exact linga rubrica in care exprimarea teleastilor este luata in tarbaca: „Unele automobile au avut nevoie si de patru schimburi de brichete in timpul salonului auto, din cauza hotilor determinati sa nu plece acasa fara citeva suveniruri”. Nu dau nume, TVmania.

Determinati de cine? Hai sa le luam pe rind:

1. DETERMINÁT, -Ă, determinaţi, -te, adj. 1. Care a fost precizat.care a fost stabilit. 2. (Despre cuvinte sau propoziţii) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziţie. – V. determina. Cf. fr. d é t e r m i n é. DETERMINÁT, -Ă adj. Care este cauzat de ceva, definit. // s.m. Termen al unui raport sintactic care este regentul determinantului. [Cf. fr. détérminé]. (dexonline.ro)

2. DETERMINED apare in toate dictionarele cu sensul de hotarit, plin de hotarire, hotaritor. Detine, desigur, si sensul de stabilit, identificat.

In concluzie, „determinat” este smuls din ceaiul sau englezesc si implantat in ciorba de burta „servita” cu gratie pe post de limba romana de catre fel si fel de gretosi carora li se pare ca si-au mai imbogatit graiul cu un neologism. In dulcele nostru stil mimetic simandicos, nu m-as mira ca, in citiva ani, sa devina si asta „o eroare acceptata” sau „o preluare fireasca a limbii romane vorbite”.