Aurora boreală

Am avut noroc.

Am plecat joia trecută, de dimineaţă, cu destinaţia Homnoy, în arhipelagul norvegian Lofoten. Să mă întâlnesc cu nişte prieteni mai vechi şi cu unii mai noi. Alex şi Anca sunt acolo de ceva vreme, experimentând un stil de viaţă absolut special şi unic, despre care probabil vom mai vorbi în viitor.

Am avut noroc şi de o experienţă cu totul nouă, dar şi de redescoperirea unor oameni buni, pe care chiar dacă abia i-am întâlnit de câteva ori în România, m-am bucurat să-i revăd de data asta foarte autentici, în lumina existenţei lor speciale, din Norvegia. Dar, cum spuneam, am plecat joi dimineaţă din Bucureşti, am ajuns joi seară şi am stat până luni dimineaţă. Ei bine, Aurora mi s-a arătat încă din prima seară, într-un spectacol mirabil. Şi chiar dacă Alex spune că am văzut cel mult 15% din ceea ce pot „luminile nordului” cu adevărat, mi-am dat voie să mă minunez ca pentru 1000%.

Ăsta e unul dintre momentele în care îmi promit solemn să învăţ mai mult despre aparate foto şi fotografie. Fără meşteşugul lui Alex, probabil că n-aş fi avut ce să vă arăt şi aş fi rămas doar cu experienţa personală despre care cuvintele n-ar fi fost în stare să spună mai nimic.