CRAFT LA CASTEL FILM
Să luăm o piatră-n gură, doamnelor şi „băi, domnilor”. După câţiva ani în care nu am mai avut legătură cu industria de cinema şi cu studiourile de filmare, cineva care mă iubeşte şi oferta mea deşteaptă îmi dau ocazia să mai fac un pas spre ele.
Duminică şi luni, pe 09 şi 10 ianuarie, Kopel’s Restaurant s-a calificat pentru un job foarte drăgălaş: craft pentru o echipă străină în studiourile de la Ciolpani ale Castel Film, subcontractat de Multimedia Est. Eeeeh? Asta înseamnă că timp de două zile ne transportăm cu bunătăţi, bucătăraş şi ustensile până la Ciolpani, unde vom da piept, papile şi măsele cu personajul colectiv şi pretenţios reprezentat de „echipa de producţie străină”, o ciumăfaie de multe ori înfricoşătoare pentru resursele de producţie din România.
Căci trebuie să ştiţi un lucru tare important. Pentru specialiştii străini din industria asta, cel mai important aspect al unei asemenea deplasări este cât de mult şi cât de bine beau, mănâncă şi fac încă o chestie pe cât mai puţini bani. Desigur, este important şi cât de bine iese treaba, dar nu pe primele trei poziţii prioritare :) Îmi aduc aminte acum de lunile în care mă uitam cu jind la Antonio Passarelli, bucătarul psiholog de la Dănuţ SRL, care fusese angajat pe bani grei acum câţiva ani ca să le servească o oală cu paste în fiecare zi membrilor echipei italieneşti deplasate la Buftea pentru producţia unui film.
Îmi aduc aminte şi de stresul şi de problemele majore generate lui Ştefan Szekeres, fostul tartor gastronomic al întregului imperiu Pro, de fiecare dată când proiectele cu producători străini se pregăteau să intre pe porţile de la Buftea… Mare lucru mâncarea asta… Şi-mi mai aduc aminte de sandwich-urile obosite din „craft-ul de pe set” la producţiile indigene :)
Vom pregăti, aşadar, şase-şapte feluri pe care le vom oferi în reprize echipei de la Castel. Preparate reci, preparate calde, sucuri, apă, cafea, fructe şi patiserie „ca să aibă tot timpul de ronţăit câte ceva”, cum a sunat telefonic brief-ul :)) Să purcedem, deci, şi să facem treabă bună, că poate ne cheamă şi data aviatoare :) Promit follow-up şi poze, ca să fiu sigur că le scriu săptămâna viitoare. Wish me luck!
Buna treaba fratili meu! Bafta multa si stai fara grija, nu au cum sa nu aprecieze ce faci matale (se face acu’ un an de cand apreciez si eu vrajitoriile de la Kopel’s pe propria piele). Good luck deci!
Semne bune anul are!
Succes!
Doamne ajuta la mai multe asemenea
Vă mulţumesc. E un challenge important, să vorbim după :)
Era si timpul sa-ti fie recunoscuta valoarea la nivel international. Lasand gluma la o parte, iti doresc succese asemanatoare si in viitor si toate cele bune in noul an!
Să fie, Bogdan! La fel şi la tine.
nu e vorba de „recunoasterea valorii”. asta se stie, pentru cine vrea sa recunoasca de la noi. treaba e sa vada si sa recunoasca ei ca bunatatile sunt aici, si nu la ei. noi stim ce avem si daca vor si altii e OK, daca nu, ramane sa gustam doar noi din bunatati.
PS: daca te duci si faci pe 3 dolari ce faci pentru noi la 3 lei, devii comercial, nene!!!
si sper sa nu ma faci sa iau mancare gatita de la vreun catering (to cater = a satisface)
a, nu, Dan, stai liniştit :) În cazul ăsta nu e nimic patriotic, ci o combinaţie foarte clară între aspectul practic şi gusturile destul de speciale ale celor care lucrează în această industrie. Fiecare naţie îşi are bunătăţile sale, noi din păcate suntem nevoiţi, ca popor, să ne mândrim cu nişte chestii tradiţionale cam primitive. Dacă mi-aş fi bazat oferta pentru acest craft pe chestii româneşti, eram perdant din start. Din toate punctele de vedere.