OLANDA: LEGILE LUI BORAT

Borat este motanul minunatelor noastre gazde din Olanda, care în numai două zile vor reveni la traiul lor firesc, fără năvălitori şi rozătoare româneşti prin casă. Borat e un motan salvat de la adăpostul pentru animale şi un fel de Chuck Norris al pisicilor de pretutindeni. Legile lui Borat ar putea fi adunate într-o cărticică scrisă chiar de el (nu m-aş mira dacă motanul ăsta s-ar apuca într-o zi de scris), drept moştenire pentru generaţiile de feline ce vor veni. Probabil că astea ar fi primele trei legi de bază:

Borat nu se lasă mângâiat, se mângâie el cu tine numai dacă şi exact când şi cât are el chef. Nu suportă să-l atingi, se fereşte de tine la milimetru atunci când întinzi mâna după el. În schimb, dacă vrea el, se freacă de tine şi continuă să nu te lase să-l atingi.

Borat mănâncă prostioare pentru pisici doar pentru că ştie în capul lui de motan că trebuie să supravieţuiască. El e conştient că mâncarea oamenilor este ceea ce-l face cu adevărat fericit şi că e, de fapt, ceea ce el ar trebui să mănânce tot timpul. Faptul că nu se atinge de ea decât când nu sunt ceilalţi atenţi e doar un fel de convenţie pe care el şi oamenii o respectă în tăcere :)

Borat vine acasă când vrea el, pleacă prin curtea din spate şi de cele mai multe ori se întoarce pe uşa din faţă. Este singurul moment în care Borat mimează disperarea. Se urcă pe pervazul de-afară al bucătăriei şi se autocrucifică pe geam, cu gura larg deschisă, a hohot de plâns deznădăjduit. Iese imediat din depresie, de îndată ce i-ai deschis uşa şi poate intra în casă, unde se înfige teleghidat în castronul cu mâncare.