MĂ VÎND ANTICARII

Azi, la Universitate, mă îndreptam către un pretext de ceai. Trec pe lîngă Muzeul de Istorie şi arunc un ochi spre „buchinişti”. Intru în curte şi fac paşi către tarabă, mai mult a pieredere de vreme. Întreb de Habarnam, slinosul n-are, dar sclipeşte amabil că ştie despre ce e vorba. Pe unul dintre rafturi văd o cărţulie cu legătură groasă, cartonată. N-apuc s-o trag dintre celelalte şi Mogîldea începe cu intonaţie de custode. „Este o lucrare foarte rară, tipărită în anul 2007, special pentru colaboratorii PRO TV. O ediţie limitată, despre istoria proteveului.” Călător în Templul Entertainmentului. Magia Pro. Am contribuit şi eu un strop la chestia asta, oferită cadou invitaţilor la Media Park-ul din 2007. Mă întreb mişcînd din buze cine req s-a gîndit să vîndă aşa ceva. „Cineva care are nevoie de bani!”, ţîfneşte o culturistă bătrînă în urechea mea stîngă. Pot să-i fac o poză? „Sigur…da’ nu-mi trimiteţi controlu’ pe cap, nu?” La ce req să te controleze, bre?

PS: A fost prima oară cînd am ţinut cărţulia în mînă.