MICUL DEJUN DE IERI

Uite că online se poate şi asta, fără să ne doară burta şi fără să strîmbăm din nas: astăzi, micul dejun de ieri. Pusă la cale cu Boerescu încă de pe la jumătatea săptămănii, pot spune că sesiunea de omlete a fost o reuşită, sub ochii de o vigilenţă expertă ai dumnealui.

Despre omlete poţi spune orice, mai puţin că sînt o chestie banală, la care se pricepe oricine. Pot avea gust sau textură diametral opusă chiar dacă, în principiu, ingredientele sau variantele de pregătire se apropie mult. Aşa a fost şi ieri dimineaţă. Dorin: ciuperci proaspete, feta, ierburi. Eu: ardei roşu, telemea de Sibiu, caş afumat. Varianta în ambele cazuri a fost „scrambled”.

Omleta lui Dorin a fost serioasă, şi-a declarat de la început intenţiile: „Sînt o omleta cu ciuperci şi bucăţi mari de brînză, sînt un mic dejun dar vreau să mă ţii minte toată ziua, aşa că îţi las în memoria gustativă aroma ierburilor rîşnite proaspăt. Vreau să te hrănesc, dar vreau să mă şi ţii minte.”

Ca şi el, am ales varianta obişnuită pentru sîmbătă dimineaţa, omleta foarte cheesy  la propriu, din care de obicei scot jumătate mai devreme, pentru că doamnei îi place mai „udă”, mai ţinînd tigaia pe foc încă vreo două minute pentru porţia mea. Plus beţe de castravete proaspăt, care după mine fac măcar 25% din succes. În sensul că omleta şi castraveţii fac succes împreună. :D.