DIMINEATA LUI AGIOS GEORGIOS

Daca e duminica, incepe devreme, cu sunet puternic de clopote si zumzaiala in jurul bisericii. Daca nu, sint clopote de barcute mai mult sau mai putin braconiere, care anunta ca au deschis taraba la mal, pentru afaceri marunte: sardine, calamari, prostioare. Cocosii de-aici nu cinta si nici nu scot un sunet comparabil cu vreun “cucurigu” international. Astia mai curind rag sau latra. Apoi trec vinzatorii de legume, cu megafon pe capota, cu karbusi, patates, melizanis, tomates si un intreg pomelnic pronuntat nazal, egal, blazat.

La brutarie miroase a de toate, nu doar a piine cu miez galbui si coaja crocanta, presarata cu susan. Miroase a cornuri cu brinza si a “portofele” cu sunca si cascaval, a biscuiti sarati cu “guda”, a covrigi din faina neagra, a prajiturele cu nuca de cocos si o puzderie de alte maruntisuri dulci. La feribot nu sint mai mult de zece-douazeci de masini, vaporul e in port, dar la casa de bilete inca nu s-a trezit nimeni. In fata fiecarei pravalii, cel putin cinci mustaciosi sorb “cafelaki”. Metrio e fiert in ibrice mici, la cite-un “primus” care e prezent in fiecare circiumioara, magazin cu peste sau cu papuci de cauciuc. O lingurita de zahar si o dusca buna de “noynoy”, lapte condensat, din conserva.

Nimeni nu se dezmorteste cu adevarat mai devreme de noua si jumatate-zece. Pe la ora asta incepe simfonia obloanelor si a parasolarelor cu scripeti. Cinta scaunele si mesele aranjate pe terase, se trezesc copiii si incep sa urle fara vreun motiv anume, ci doar pentru ca asa isi petrec intreaga zi: strigind si zbierind. Pampacanitul scuterelor e semn ca “traficul” e in toi si ca ziua a inceput la modul cel mai serios.