UN NOU PARAGRAF

Pina pe la 20-22 de ani se cheama ca te pregatesti, ca inveti, deci nu-ti ceri decit sa inmagazinezi teorie, traind cu impresia falsa ca acest tip de constiinciozitate iti va fi de mare folos de indata ce vei incepe sa practici o meserie. De fapt iti prelungesti copilaria, te alinti, iti ascunzi lenea in spatele unor motive care speri sa-i pacaleasca pe ceilalti si in primul rind pe tine insuti. In cazul in care incepi sa lucrezi inainte de absolvire, faci din asta un titlu de glorie si iti freci palmele de bucurie ca esti cu un pas inaintea celorlalti. Ceea ce nu e chiar rau. Asta daca nu folosesti o asemenea strategie ca sa-ti motivezi sesiunile ratate, repetentia etc.

Pina pe la 30 sint doua variante. Fie te ingropi la primul job pe care pui mina si accepti orice doar pentru ca ti-e teama sa incerci altceva, fie incerci multe joburi in care nu stai mai mult de un an, un an si ceva. O faci din doua motive. Fie pentru ca iti plac provocarile si vrei sa inveti cit mai mult de la cit mai multi, fie pentru ca te plictisesti repede si vrei sa schimbi peisajul. Cred ca prima varianta e laudabila atita vreme cit nu incearca s-o disimuleze pe a doua.

Dupa 30 incepi sa te intrebi foarte serios in care dintre cele doua variante esti tu. Asta este prima mea zi dintr-un nou proiect pe termen lung. Buna dimineata!