PLEDOARIE PENTRU TAURINE TINERE
Eu am o intreaga poveste romantata cu Red Bull, ii stiu istoria si, in consecinta, il beau cu respect, de maximum trei ori pe an. Si atunci in cazuri de extrem dezmat, oboseala sau conjunctura. Am baut prima oara varianta asiatica, in cutie bortoasa si aurie, la Singapore, prin ‘97. Apoi m-a insotit de-a lungul celor opt luni extenuante pe vapor si m-am bucurat sa-i recunosc gustul identic fie ca l-am cumparat in Sydney, Saigon Phu Mi sau Juneau. Consumul conjunctural a batut de multa vreme necesitatea, consumul dictat de efort prelungit sau atentie in alerta. Nu doar in Romania, ci in majoritatea tarilor cu un “clabing” dezvoltat.
Pe la noi se bea in orice combinatie, prin cluburi sau pe strada. La un moment dat, a bea Red Bull in loc de Coca Cola a devenit un fel de eticheta a “posibilitatilor” exprimate ostentativ. Merge si la mici, si la seminte, si pe strada, si la sanatoriu, si la meci. Existenta lui in orice butic de coltul strazii si, mai nou, la tonomatele din metrou, il face accesibil si copiilor, atrasi de gustul “funky” si de atributele sale sociale, dar carora parintii uita sa le verifice obiceiurile si cantitatea de cofeina + taurina ingerata cu sirg pe drumul catre scoala sau in “recreatie”. Aspiratiile adolescentine catre obiceiurile “celor mari”, convingerea ca o cutie de Red Bull le va atenua din timiditatea fata de gagicile tari si siguranta ca aceeasi cutie ii va ajuta sa faca macar zece flotari in plus fata de contracandidatul in chiloti tetra sint citeva motive firesti care induc un consum conjunctural ce poate deveni periculos in cantitati necontrolate. Cu tot respectul pentru un brand remarcabil, pe care il respect din multe puncte de vedere, ma tem ca lipsa de atentie pentru responsabilitatea sociala are deja efecte neplacute, cu precadere in rindul consumatorilor adolescenti.
de acord cu tine. aş paria însă pe dorinţa (nevoia?) de profit a producătorului mai degrabă decât pe responsabilizarea sa în raport cu publicul consumator şi implicit a acestuia din urmă faţă de propria persoană. profiturile aduse de responsabilizarea socială vin greu şi de obicei se cantonează în zona componentei “imagine” a companiilor. ori, atâta vreme cât zornăitul arginţilor e mai plăcut urechii decât predicile…
mai devreme sau mai tirziu, sint convins ca vor fi nevoiti s-o faca. varianta europeana a lui RB s-a nascut in Austria, singura tara in care este produs de la bun inceput. primul teritoriu de export a fost Ungaria, care a fost si primul teritoriu pe care nu s-a mai exportat din cauza modificarii nivelului de cofeina admis in bauturile “racoritoare”. pe termen lung, in unele cazuri s-au observat probleme de natura cardio. departe de mine intentia de a blama producatorul sau produsul. nu carnea de porc ucide, ci consumul ei necontrolat.