N-AI SA-MI DAI REST?

N-ai marunt? Nu poti sa trimiti pe cineva sa schimbe? Ti-e lene sa te asiguri ca tu, comerciant, nu-ti pui clientii intr-o situatie neplacuta? Ti se pare chiar o obraznicie ca noi, cumparatorii, nu venim la tine cu bani potriviti, ca la curve? Imi indesi pe git o lama de guma, o bombonica, un covrigel in locul celor citiva banuti pe care mi-i iei cu forta din portofel?

Pentru toate astea, iti ofer o solutie. Adun toate maruntisurile astea intr-o punga, inghesui laolalta toate caramelele si toate bombonicile pe care mi le oferi cu larghete vreme de citeva saptamini dupa care, cu punga plina, vin sa ti le ofer in schimbul unui pachet de tigari, al unui suc etc. Nu ti se pare corect? Cit face? Sase lei. Imi pare rau, n-am marunt. Am in portofel doar bancnote de un milion si niste euroi. Asa ca ia mata opt lame de guma, cinci caramele, sase lame de ras, patru covrigi subtiri si doisp’e nasturi. Cum adica „nu se poate”? Sint din magazinul tau, est e”restul” pe care mi l-ai dat in ultimele zile.