Arhiva pentru martie, 2008

O noua vizita rapida prin orasul natal mi-a permis sa ajung si la liceu, drum pe care n-am reusit sa-l fac data trecuta. Liceul Teoretic Nicolae Balcescu. Colegiul National IC Bratianu. Sau Puscaria. Sau Bastilia. Sau fabrica de lemne. Sau Balcica. Lenebe. Liceul de baieti. Probabil, intre timp, de baieti-baieti. Asta cu „fabrica de lemne” era dintr-o butada demonstrata de-a lungul istoriei. Din ce se fabrica viorile? Din lemnele de la Balcescu si coardele de la Zinca – liceul de fete.

Am intrat ca in scara blocului. Ba nu, mai usor, intrucit la scara blocului am interfon. Portile auto – larg deschise. Cosmelia portarului – goala. Nu m-a intrebat nimeni absolut nimic si, in cele citeva zeci de minute cit am stat in zona, nici picior de paznic sau bategard. Ca doar nu mi-am rezumat vizita , dupa atita amar de ani, la exterioare. Am intrat in liceu, am intrat si in clase, dupa cum veti vedea mai jos. Am trecut pe linga o gramada de profi care nu m-au intrebat nici macar daca am un foc sau daca nu cumva stiu la ce clasa au ei ora.

E clar: Mamulici si Dinescu nu prezinta interes nici macar cind emana porcarii si cind ele ajung pe Internet. Pentru astea 146 de vizualizari in doua zile, in locu’ Pescarului i-as da afara.

Pentru ca eu am scapat de rabla mostenita deoarece mi se parea absurd sa ocup aiurea un loc de parcare pretios. Am dat-o unui samsar, la un pret ridicol. Duca-se. Pe strada mea parca sa zic ca au mai rezolvat baietii cite ceva si sigur a disparut cazanul de Dacie verde in care „efectiv” locuia carausul tiganilor care tin aprozarul in care nu mai intru de cind mi-au umplut masina (alta) de zapada la citeva ore dupa ce o scosesem de sub nameti. Grozava initiativa, inteleg ca mai si misca.

Detalii.

Hai, Dane, ca macar te-am asezat intre ele, ca sa te simti si tu ca la threesome si sa ai o senzatie cit de cit placuta cind citesti rindurile de mai jos. N-am de ce sa scriu mare lucru, deci bucura-te intens. Bun. Care va sa zica stejar extrema urgenta pe teme de rating, motiv suficient de solid sa-ti umpli platoul de gunoi cit mai des. Asta inteleg, cit sa nu fac apologia profilului celor care te consuma. Aseara, insa, puteai sa nici nu mai vii la emisie.

Luni seara, Mihai Tatulici s-a destainuit colegilor de platou si telespectatorilor Realitatea TV. Mircea Dinescu a confirmat si a si intarit spusele utecistului.

Puteti face asa ceva pe situl Comisarului Moldovan. Pentru un rezultat mai bun, transformati fotografiile color in alb-negru inainte de a le incarca in interfata sitului.

In sfirsit, mi-am dat seama ce nu-mi suna bine in treaba asta care tocmai se fisiie discret. Retardul meu pronuntat loveste si de data asta, rezolvindu-mi disconfortul dilematic mult dupa aparitia motivului declansator. Astazi m-am luminat: imi suna a produs mediatic pentru travestiti.

Prin ’96 primisem de peste mari si tari o bluza alba, de bumbac, personalizata pe fata cu insemnele unei companii londoneze ce vindea, prin telefon, conferinte gusterilor de prin toata lumea. Pe spate purtam sloganul halucinant „We Do It With Our Brains”. Motiv pentru Gabi Bassarabescu (o, tempora!) sa ma intrebe intr-o zi, rinjind cu toata fata: „De unde-o ai, ma? De la vreun cartel al macelarilor?”

Daca l-am primit deja din doua surse care n-au blog, zic ca n-o fi foc sa vi-l arat.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=Ahg6qcgoay4&eurl=]

Nu vad rostul inca unui comentariu la adresa celor spuse de Presedinte la intoarcerea de la Bruxelles. Pentru poporul votant, treaba asta nu este decit o alta anatema periculoasa, o noua asmutire a tiraniei majoritare. Basescu a pierdut Evenimentul Zilei sau e pe punctul de a-l pierde. Relativ recentele infuzii financiare neaose din ringierul elvetian nu au nici macar urme vagi de portocaliu. La Realitatea nu mai baleteaza chiar toata lumea, iar aceia care inca merg pe poante si dau gratios din degetele sint din ce in ce mai stravezii. Nu bun. Mai jos, o parabola cu sefu’, Cotofana Hoata si niste coreeni.