~55 DE EURO

Navaleste in magazin odata cu izul de parfum prost, dulceag si greu. Are parul rar geluit din abundenta. Poarta pantaloni de stofa, camasa alba si o cravata despre care chiar si el crede ca e din matase. In loc de sacou, o jantilica Made In Dime-A-Dozen, fara scrisuri pe spate, ce-i drept. Nu saluta, rinjeste doar catre vinzatoare dupa ce s-a protapit pe calciie, facind abstractie de clientii din magazin. In timp ce rinjeste, isi pregateste metodic un palm cit o caramida, care-mi aduce aminte de primele telefoane mobile, pe care le carai agatate de umar.

„Seapte milioane doua sute.”

„A…pai nu mi-a lasat bani… N-am sa-ti dau.”

Imi dau seama ca ritualul este acelasi de fiecare data, de-asta nu mai e nevoie de „buna ziua” sau „sint de la distribuitorul X, am venit dupa bani.” Avind in vedere ca tot el se ocupa si de preluarea comenzilor, si de livrarea efectiva, chiar nu

„Doua milioane”, se resemneaza brusc Mr. Brick Palm scotind de data asta chitantierul. In sensul ca, daca a scos chitantierul si deja cauta foaia libera, e clar ca nu-i mai lasa vinzatoarei loc de zburdat.

„A, da. Doua milioane mi-a lasat…”