SI IAR IN TAXI

L-am agatat in suvoiul de 18:35 din Piata Victoriei. Tocmai facea dreapta dinspre Buzesti. Mogildeata de la volan imi face semne ca merge inainte si ca e dispus sa ma ia. Ma arunc inspre masina galbena si cind deschid portiera vad unghii mov cu sclipici odihnindu-se pe schimbatorul de vitese. Sar’na, doamna. Buna seara, unde mergem? Colo shea, da’ nu prin Stefan cel Mare, ca stam mult. Puteti prin Paris? Adica p’aci, la stinga? Ihim… Bine.

Dialogul a fost printre seminte crapate in stil „look, mum, no hands!” si scuipate. Unele prin geamul deschis pe jumatate, altele direct PE el, probabil ca resturi fine au aterizat si pe mine. Unghiile mov cu sclipici au miini aspre, crapate. Doamna sofer e tunsa scurt si are un ruj de o culoare complementara ea insasi, fara a avea nevoie de vreun verde la primire. Continua sa crape seminte, se scutura din cind in cind de cojile de pe plovar.

In masina miroase-a halva. Parca vad banderola de hirtie rosie, patata de grasime, a pachetelor de halva din copilarie. Multa vreme n-am inteles de ce e halvaua unsuroasa. Doamna sofeaza si cinta. Mai mult murmura. Stie toate vorbele de pe sidiul care varsa manele in mirosul de halva. Ingina, face vocalize. Unghiile mov cu sclipici bat ritmul pe maciulia schimbatorului. Din cind in cind imi sfisie reveria cu un pe-aici? scurt, de confirmare.

Cobor cu o strada inainte de terminus paradis. Bulevardul e un imens bazar de dulciuri si trecatorii sint cu totii vinzatori de halva.

A bit later edit: …si sa mor de n-avea si-asta urme fine de Vitoria Lipan Tandarica!

blogvertisment_______________________________________________________

Halvaua de soi cere un frigider pe masura. Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising.

_______________________________________________________blogvertisment