BITS AND PIECES

Nu reusesc sa scriu mai nimic pe-aici. Am doua articole incepute, unul sigur nu mai e de actualitate si al doilea se coace greu, ca e despre Prison Break si nu vreau sa fiu rau fara argumente. Si cum lista de argumente este enorma, intervine aceeasi lipsa de timp. Daca as fi blogoman, probabil ca as deschide o pagina separata numai cu aberatiile din Prison Break.

Spoturi mizerabile in cascada si un Ursus foarte istet, ala cu organizatorul de petreceri si cu Andrei Aradits la cadru si pe voice. Foarte foarte misto. M-am gindit repede la cele maximum maximorum zece beri pe care le beau intr-un an. In ordinea ponderii ar fi Guiness (din respect, self-respect, irlandofilie, blackbeerofilie etc.), Carlsberg (brand, apartenenta la clasa de mijloc) si Becks (bere buna si atit).

Imi place spotul Ursus pentru ca e viu si euforic intr-o directie proaspata pentru peisajul publicitar al berilor din RO. Vine exact la contrapunctul lui Becks, care in ciuda faptului ca e o bere buna, pare sa dea numai chix-uri programatice in comunicare: cea mai tare bere germana (lol!), apoi bere de club si house culture (not!), acum plictis cu aceeasi morga „stiintifica” in campania despre „ce-am fi putut pune si n-am pus”… Probabil ca Ursus renunta doar pentru vara la „regele berii”, dar ma bucur ca a iesit din zona prafuita a „berii cu baietii”.

Am trait furtuna de ieri seara in mijlocul ei si aproape mi-a placut. Dupa care m-am relaxat cu „editiile speciale” ale nishatilor, in care neavind mortaciuni si tragedii rutiere, vorbeau despre balti. Am nimerit pe un „live prin telefon” cu unu’ pe care-l chema EPSICA :D:D:D Dar, cum spuneam, fara mortaciuni n-au reusit sa ma tina acolo.

Tot aseara am vazut o chestie cu suporteri microbisti, niste fete care mimau un striptis si Gina Pistol (bai, asta sigur nu e ruda cu Dalia Pusca?) care a oprit dezbracarea tocmai cind putea lua o directie interesanta. Hm…tocmai ea…

Am mai vazut o treaba cu penitenciarul Popa Sapca, in care reporterul era chiar student internist, ras in cap si fara dinti in gura. Ceva despre clasele sociale din pirnaie (baieti, clasa de mijloc si necautati), puscariasi care fac TaeBo… Relaxant.

Si una religioasa de final. Locuiesc intr-un bloc de securisti si activisti de partid apusi. In sensul ca blocul a fost de la inceputul sau unul de proprietari, apartamentele au fost cumparate in ’78 prin CEC. Al doilea argument pentru vechile lor ocupatii ar fi tipologia clasica – privirea, atitudinea, hainele, apucaturile etc.

In fata blocului am o biserica. Linga biserica e o parcare de vreo 12 locuri. Parcare in sensul in care unul dintre securisti a turnat pe vremuri cu de la sine putere doua-trei betoniere peste un spatiu verde care la vremea aia apartinea bisericii si dupa aia  n-a mai apartinut. ADP n-a mai incasat taxe de parcare acolo de cel putin cinci ani, insa la venirea mea in bloc a trebuit sa duc citeva mici razboaie cu „locatarii” de profesie care inca isi revendicau drepturile de utilizare pe viata ale respectivelor locuri de parcare.

Numai ca intre timp biserica si-a recapatat dreptul asupra acelui spatiu, iar acum doua zile a deschis santierul pentru reamenajarea terenului. Afise in parbriz, garduri ostentative, apoi utilaje. Probabil ca vom ajunge sa ne dam in cap pentru locurile ramase, parcarea din laterala blocului fiind cu strasnicie protejata de aceleasi drepturi iluzorii ale celorlalti locatari de profesie.

Din categoria „de-as fi facut eu”: in locul lu’ taica popa trinteam o frumusete de parcare privata si scoteam un banisor in plus pentru beserica.