Posturi cu tagurile: "ziare"

Azi mi-am adus aminte de Cornel Nistorescu. Nu în sensul în care şi-au adus aminte de el o grămadă de oameni în ultima vreme, ci într-un registru mai umoristic. Prin ’98-’99, când Radio Total stătea bine merci pe locul trei sau patru în topul audienţelor din Bucureşti, iar eu săpam primele mele tranşee de piarist, Cornel Nistorescu încă era acţionar acolo. Era jupân şi la Evenimentul Zilei, treabă aparent destul de confortabilă pentru radio, care din când în când beneficia de PR în ziar.

Problema şefilor de-atunci ai staţiei era, însă, majoră: măcar una dintre vocile Radio Total trebuia expusă cumva pe prima pagină a EVZ, dimpreună cu posesorul său. Ca să penetreze piarul mai adânc şi mai cu vână, împotriva şacalilor care ne furau frecvent şunca din…AUDIMAS, Radio Contact şi Pro FM. La auzul cutezantei dorinţe, Nistorescu a replicat mucalito-funebru: „Pă prima pagină? Poate când o muri vreunul dintre voi…” :)

Azi Cornel Nistorescu nu mai e la EVZ, eu nu prea mai fac PR pentru alţii şi nici dacă aş muri n-aş ajunge pe prima pagină. Dar  la ziar tot m-au dat :) Despre Soup Nights şi „bucătarul” Viorel Copolovici, în Evenimentul Zilei.

• Dacă-l ştie cineva pe genialul care s-a îngrijit ca „Manual de branding”, a lui Olins, să iasă pe piaţă cu ditamai  dezacordul chiar pe prima pagină, să-i spună că mi-ar plăcea să-l cunosc. Sau nu.
• Oare de ce nu mă convinge nici cît negru sub unghie recomandarea lui Pascal Bruckner, proţăpită pe supracoperta unei cărţi poliţiste suedeze?
• Oare la Medicină o exista prin anul VI ori în perioada Rezidenţiatului  vreun curs de  „psihologia pacientului”? Există prea mulţi medici care au senzaţia că pot pune semnul egal între leguma cu Alzheimer şi un bolnav care încă mai vorbeşte, mănîncă singur, nu se cacă pe el, d’astea…
• Note to self: să nu uit să scriu într-una din zilele viitoare cîteva rînduri despre cît de tare, cît de profi şi cît de bazat e ziarul Cancan. Nu daţi cu roşii! Indivizii ăia chiar ştiu ce fac.
• A! Panseul sezonului. Am dat-o ieri şi pe Twitter, dar merită pusă şi aici, la insectar. „Tu nu ai fumat mult, ai fumat mai repede decît alţii. Astfel, ţigările tale s-au terminat mai repede decît ale altora.” Pot să spun „genial”? Naşule, trăi-ţ’ar trigliceridele!
• Ştiţi că am un frate? Ei bine, în deplină cunoştinţă de cauză şi complect conştient de gravitatea spuselor, îmi exprim convingerea fermă că „nu există-n lumea asta frate ca al meu”.
• Hohoscop se-mbracă frumos, se pregăteşte de Paşti, aşa că se-ntoarce cu faţa imediat după ce trece zodia mielului. Asta ca să nu vă stea drobu-n gît de grija lui.

„Trăim într-o lume cu o mie de posibilităţi sau niciuna. O lume în care am ajuns să uităm cine suntem. Trebuie să începem cu noi, să redescoperim ce-i al nostru. Valorile, tradiţia, cărţile cu care am crescut. Care trebuie să fie în fiecare casă. Pe care să le dăm mai departe. Nu uita niciodată asta. Redescoperă. Citeşte!”

Dragă Marius Tucă, uneia dintre „rîmele care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus”, uneia dintre „victimele incompetenţei proprii„, unuia dintre „onaniştii ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului” i-a plăcut să audă în seara asta că, de pe 18 martie, o să găsească în fiecare miercuri o carte aproape obligatorie, împachetată în Jurnalul Naţional.

I-a plăcut şi ce ai scris dumneata mai sus, dar şi că toate cărţile-astea pe care vă propuneţi voi să le vindeţi vreme de doi ani nu sînt îmbrăcate în muşama. Copertă din hîrtie texturată, folio auriu, supracopertă… Adică un alt fel de a spune decent că, pe vremuri de criză, poţi să faci lucruri faine cu o părticică din vagoanele de bani garate în anii precedenţi. E bine că Marin Preda, că Eliade, că Serghi, că Mateiu Caragiale, că Sorescu, că Fănuş Neagu, că Nicolae Filimon.

Ei bine, dragă Marius Tucă, „ca să nu mi se vadă sufletul mic şi egoul mare„, aş putea spune, la sfîrşitul acestui gest dezinteresat pe care-l fac faţă de un prieten, că e doar o întîmplare că toate astea se vor petrece acolo unde dumneata eşti „în capul trebii” (eu nu sînt oltean, dar se-ntîmplă să-mi placă prazul şi Marin Sorescu). Aş face-o cu siguranţă, dacă „aş pluti în deriva propriei conştiinţe„. Şi poate că ţi-ar conveni, că te bănuiesc modest. Sau poate doar neştiutor a te purta în situaţii de laudă. Uite, aici semeni puţin cu onanistul ce mă aflu.

Adevarul Holding este, incepand cu 1 februarie 2009, actionarul majoritar al S.C. Mediatim S.R.L., o importanta firma timisoreana de distributie a presei. Trustul a achiztionat 29 de chioscuri, precum si 25 de puncte volante de vanzare a ziarelor, anunţă un comunicat Adevărul Holding S.A.

În vremuri de crize, motanii au şi ei motivele lor de îngrijorare…

Mergeţi cu metroul? Nu? Las’ că merg eu. E o lume pe care m-aş încumeta s-o fac mai bună. Spre exemplu aş monta un rînd de balustrade suplimentare, un fel de culoar marginal pentru aceia care încearcă să coboare atunci cînd cireada urcă. Cireada care urcă este întotdeauna mult mai mare, mai grăbită, mai în şuvoi şi cu mult mai importantă decît cireada care coboară. Mă refer la trepte, dar la fel de bine m-aş putea referi şi la trenuri. O să mai vorbim despre asta.

Aş mai monta un dispozitiv care să curenteze prin papuci dacă stai mai mult de trei secunde pe stînga treptelor scării rulante, pe partea cu o singură labă cum ar veni. Eu de obicei stau pe partea cu două labe pentru că în general nu mă grăbesc niciodată îmi plac lucrurile făcute pe îndelete, numai că pe aia cu o labă mai şi scrie că a se staţiona doar pe partea cealaltă. Greşit fundamental după părerea mea, întrucît indemnul la două labe nu include si interdicţia staţionării pe una singură. Şi despre asta o să mai vorbim.

Pentru că astăzi o să vorbim ceva mai mult despre sindromul ziarului moca la metrou. Pe vremea lui Metrobus sau microbus, cum îi spuneau chiar făcătorii lui, cu accent răutăcios pe „o”, („ziar gratuit de metrou şi autobuz”, v-aţi prins, era vocea mea) nu mergeam cu metroul şi nu vedeam cum se consumă ziarul moca. Acum văd.

O adevărată binefacere pentru pulimea în puzderie, ahtiată după informaţia proaspătă, caldă, aproape aburindă şi mirositoare. Poate să tune şi să fulgere, tabietul se respectă cu gest reflex. Vine ţoapa troncănind din pîslari, pe scările de-afară. Aude cum se fîsîie rama la peron, vomitînd cetăţeni. Se precipită la turnicheţi, bagă mare cu cartela, reuşeşte să-şi reverse şubă, şal şi paporniţe dincolo de ţăvi, dicleşte în jos, spre şine, cu teamă că pierde personalu’, aleargă…. Şi în drum răsare ea, cutia cu binecuvîntare mediatică pentru mafoame.

Blik e un cotidian „de consum”, din Ucraina, editat de Adevărul Holding. Ca orice ziar de consum, el conţine multe ţîţe şi alte subiecte menite să hrănească pofta consumatorului de şoc, sex imaginar sau hăhăială mainstream. Ca şi în România, genul ăsta de ofertă se bazează foarte clar pe o cerere considerabilă, demonstrată. Atîta vreme cît conţinutul nu îndeamnă la replicarea sau promovarea unor practici ilegale sau de natură să lezeze integritatea fizică sau morală a cititorilor (atenţie! a cititorilor!), eu unul nu văd de ce ar trebui să ne lamentăm. Cum foarte corect zicea o replică în filmul despre Larry Flint, n-ai cum să consideri prostul gust o crimă, n-ai cum să pui sub acuzaţie pe aceia care fac uz de el.

Cazul. Blik publică astea: una, două, trei. În Ucraina există un fel de Inchiziţie mult mai tare, se pare, decît mieluşelul autohton ce răspunde la apelativul „CeNeA”, care poartă o denumire pe măsura faptelor sale de vitejie. I-auzi ia: National Expert Commission of Ukraine on the Protection of Public Morality. Tare, nu? Ce zic ăştia despre imaginile de mai sus:

Întîi constată.

Ca, din motive obiective si „exclusive”, devine firesc sa vedem la stirile sportive, pe la diverse canale de televiziune, imagini marcate cu logo-ul concurentei, mai intelegem. Dar ca un ziar de mare tiraj ajunge sa citeze un alt ziar, cu tiraj mai mic, dar care se bate in aceeasi liga cu primul, intelegem mai greu. Imi permit doua ipoteze: ori JN considera ca structura audientei sale e prea stabila ca sa conteze mentionarea „Cotidianului” ca sursa pentru subiect, ori cineva a luat-o razna in redactia condusa (din ce in ce mai putin, zic unii) de Marius Tuca.

Ati vazut spotul TV Pro Sport? Posibil sa aiba si varianta radio. Ma seaca (memorabil, ce-i drept, dar nu sint in target) vocea „de brand” care lungeste o-urile si aproape ca inghite r-urile de dupa o in stil aproape cocknay. „Pro Spooo’t. Cel mai bun ziar de spooo’t…din Romania.” O fi si-asta f’un trend la moda (sic!).

Incepind de miine, „Financiarul” vine, timp de sapte saptamini, vinerea, cu Marea Istorie Ilustrata a Lumii. Sapte volume a cite o suta de pagini fiecare, peste 4000 de ilustratii si fotografii, conditii grafice atragatoare si limbaj pe intelesul tuturor. Asta promite seria al carei prim volum e miine la chioscuri pentru 10 RON si care va contine urmatoarele capitole:

1. Preistoria – De la inceputuri pina in jurul anului 4000 i.Hr.
2. Lumea antica – cca. 2500 i.Hr.–900 d.Hr.
3. Evul Mediu – Secolele V-XV
4. Inceputul perioadei moderne – Secolele XVI-XVIII
5. Epoca moderna – 1789–1914
6. Razboaiele mondiale si perioada interbelica – 1914–1945
7. Lumea contemporana – 1945 pina in prezent

Comunicatul „Financiarul” mai zice ca