DUPA „JURNAL DE BORD”

duminică, 11 noiembrie, 2007 la 11:08 pm

Am terminat cu greu cartea lui Dan Goanta. Nu pentru ca scrisul lui ar fi greu de mestecat, nu pentru ca nu mi-ar fi placut. Dar cred ca este prima carte scrisa de un un pe care l-am cunoscut si care nu mai e. Si, mai mult, un om care mi-a placut tare mult in masura interactiunilor noastre. Probabil ca unii l-au considerat pe Dan un neadaptat, un misplaced. Ceea ce, pe undeva, nu e deloc lipsit de adevar. O recunoaste si el in jurnal, revenirea de la Londra, dupa sapte ani de BBC, fiind primul pas catre ratacire, catre adevarata dislocare.

L-am cunoscut pe Dan Goanta in postura ingrata a producatorului Danei Deac, la inceputurile antenei trei.

DAN GOANTA, JURNAL DE BORD

duminică, 28 octombrie, 2007 la 8:04 pm

„Cine sint eu inca nu stiu. Stiu cum sint – dezordonat, lenes in viata personala, entuziast in cea publica, talentat, superficial, suficient. Solitar, mizantrop, neglijent, amuzant, excesiv. Orgolios sau discret, dupa caz. Ma suspectez de o necroza (arterita) la degetul mare al piciorului drept, ma doare uneori plaminul sting, membrele de pe partea stinga mi se atrofiaza, probabil circulatie deficienta, o eruptie periodica imi provoaca mincarimi suspecte, imi tremura miinile, imi lipsesc vreo sase dinti, alti trei o iau pe urma lor. Ma misc greu, sint obez, obosesc repede. Nu dorm noaptea, beau mult alcool tare si tone de cafea, maninc rar, cel mult o data pe zi, dar numai mincaruri grele, grase, satioase. Fumez peste masura. Sceptic si nemultumit. Imi recunosc greselile, nu le regret, ba chiar le continui. Cedez tot mai mult.” (Dan Goanta, Jurnal de bord – Joi, 20 octombrie 2005, 07:27)

Ma duc sa citesc. Si sa ma mai imbogatesc cu o suferinta.