vineri, 21 septembrie, 2007 la 7:11 pm
Probabil ca vorbesc atit de des despre fumat din cauza sevrajului. In sensul ca fumez, brusc, considerabil mai putin decit in urma cu o saptamina. Adica de la aproape trei pachete pe zi, am ajuns la aproape un pachet pe zi. Asta pentru ca nu mai fumez in birou. Si cred ca-i bine. Pina acum am fost convins ca, daca as fi constrins sa nu mai fumez in timp ce lucrez, as reduce drastic numarul tigarilor. Acum vad ca e pe bune. Desigur, asta nu e o piedica serioasa in calea unui cancer pulmonar, dar parca e, totusi, mai bine. Ma felicit cu sinceritate si imi aprind o tigara.
vineri, 21 septembrie, 2007 la 6:11 am
In dimineata asta am platit cinci lei taximetristului ca sa ma lase sa fumez, pe drum spre birou. Avea un bilet pe bord, insa mai ca nu-i venea sa confirme ca „da, bre! te las sa fumezi, da’ atit te costa!”. Am smuls cu greu un raspuns concret de la el. Si-am fumat!!!
joi, 17 mai, 2007 la 3:37 pm

Asa arata status-ul de ym al lui Miron Ghiu acum vreo doi ani, dar intrebarea asta, in forma asta, imi revine in minte de fiecare data cind biroul meu pute a mahorca, cind ma trezesc tusind in toiul noptii sau cind observ cu groaza ca am depasit, din nou, orice limita. Continuu sa cred ca e o problema de control, de gest. Nu mi-e niciodata pofta de gustul unei tigari sau de mirosul fumului. Sigur, identific amintiri olfactive despre cum mirosea o tigara Assos in ’90 sau despre aroma inconfundabila a unui Rothmans regular. Dar nimic din continutul unei tigari fumate nu imi lasa amintiri atit de puternice incit sa imi mai ceara una si inca una…
Practic urasc tot ce tine de acest obicei timpit, dar…
Cele mai voi