NOUS CRAISE QUE FOUMAISE QU’AM MOULT?
Asa arata status-ul de ym al lui Miron Ghiu acum vreo doi ani, dar intrebarea asta, in forma asta, imi revine in minte de fiecare data cind biroul meu pute a mahorca, cind ma trezesc tusind in toiul noptii sau cind observ cu groaza ca am depasit, din nou, orice limita. Continuu sa cred ca e o problema de control, de gest. Nu mi-e niciodata pofta de gustul unei tigari sau de mirosul fumului. Sigur, identific amintiri olfactive despre cum mirosea o tigara Assos in ’90 sau despre aroma inconfundabila a unui Rothmans regular. Dar nimic din continutul unei tigari fumate nu imi lasa amintiri atit de puternice incit sa imi mai ceara una si inca una…
Practic urasc tot ce tine de acest obicei timpit, dar… imi place sa fumez :) Vreau sa ma las, dar refuz/uit sa-mi controlez gestul, automatismul care imi fumeaza sanatatea. Pe a mea si pe a celor din jurul meu. Am reusit sa stau aproape o luna in maximum cinci tigari pe zi pentru ca mi-am controlat pur si simplu acest gest. Intindeam mina dupa pachet si imi punem intrebarea „Cine iti dicteaza aceasta necesitate?”. A durat putin. Nu sint nici macar fumatorul care isi aprinde o tigara dimineata, inainte de orice alta activitate. Nu beau cafea acasa, deci nu fumez mai bine de o ora dupa ce ma trezesc. Automatismul invinge uneori in rastimpul asta, dupa ce ies din casa, dar ma inec si o sting.
Vreau sa ma las!!! Nu-mi cereti: vointa, sa nu mai fumez in birou, sa incerc modalitati cretine, cu tigari inmuiate in lapte sau cu bombonele, sa nu mai fiu stresat, sa le reduc treptat, sa nu mai fumez acasa si asa mai departe. Vreau sa nu mai fumez DELOC! Fumez de 18 ani! Am cerut ca taranul o scrumiera Dunhill unei colege care in trecut a lucrat la BAT dupa ce chelnerul de la cuatro stagioni a refuzat sa-mi puna una pe nota de plata. Si refuz sa cred ca sint un fashionable smoker. Am scrumiera pe birou si-mi place al dracului de tare.
Pe bune, ma ajutati?
Ce fac eu acum? Fumez, normal… :) Fumez de 14 ani… Inca nu tusesc noaptea si… ingrijorator… nu ma gandesc sa ma las. Sunt inconstienta, ca de obicei… Dar nu e vorba despre mine aici, nu? Pentru ca tocmai am trecut pe la Zuzu, care sufera cam de aceeasi problema (diferenta e ca el are 18 ani!!!), poate va motivati unul pe celalalt, faceti un concurs, un blog colectiv al celor care vor sa se lase de fumat… Poate va ajuta si Doctorescu si iese ceva interesant… Si poate ma convingeti si pe mine!
Mda. Si eu fumez. Mai fumez putin si ma duc sa dorm.
Bai! hai sa facem un calcul: cate sanse avem sa ne lasam?
iata un caz, aici:
– imi place foarte tare sa fumez
– stiu ca nu imi face bine fumatul, dar asta nu ma face sa ma opresc
– dimineata fara cafea si tigara imi deschide o zi fara forma.
– imi place foarte tare sa fumez
– am dezvoltat reflexul de a-mi aprinde o tigara de fiecare data cand vorbesc la telefon.
– vorbesc foarte, foarte mult la telefon.
– daca ies „la o bere”, pleaca si un pachet de tigari.
– imi place foarte tare sa fumez
Cam ce sanse am sa ma las?
cam cat voi!
lol
Smok’em all!