Posturi cu tagurile: "carnaval brazilia"

E oficial, e Carnaval…

1. Fasole şi orez. Împreună. În fiecare zi. Cea mai populară garnitură pentru toată populaţia Braziliei. Există (mulţi) brazilieni de toate vârstele care nu au trăit o singură zi din viaţa lor fără fasole şi orez, de obicei pe aceeaşi farfurie, lângă carne, salată, peşte, legume, fructe etc.

2. Capoeira, atât de celebrul stil de luptă devenit non-contact, doar o combinaţie de dans şi gimnastică mai mult decât spectaculoasă şi dinamică, este originar din Angola, locul de unde au fost aduşi majoritatea sclavilor cu care ştabii portughezi, proprietari din senin pe bucăţi enorme de teren mustind de bogăţie şi fertilitate, şi-au populat fermele. Capoeira se întâmplă pe muzică live specifică respectivelor demonstraţii, cu instrumente tradiţionale dintre care nu lipseşte „berimbao”, un instrument ce seamănă cu un arc cu o cutie de rezonanţă făcută din nucă de cocos uscată.  În timpul reprezentaţiilor există un fir epic povestit de maestru.

3. Dimensiunea actuală a pădurii tropicale atlantice, vegetaţia seculară de pe malul brazilian al Oceanului Atlantic, se cifrează astăzi la fix cinci procente (5%) din câtă era ea acum câteva sute de ani. Exploatarea a început masiv imediat după ce Brazilia a devenit teritoriu portughez, în 1494. A continuat şi după câştigarea independenţei şi ar mai continua masiv şi astăzi dacă ar mai avea de unde. Fărâma asta de 5% este cam toată în statul Bahia şi sperăm să mai fie o vreme.

4. Cel mai frumos Carnaval brazilian nu se întâmplă la Rio de Janeiro. Mai ales dacă nu te cheamă Radu Mazăre şi ideea ta despre Carnaval nu se reduce doar la dansatoare sumar îmbrăcate, călare pe care alegorice. Nici la Salvador nu e chiar cel mai frumos Carnaval, chiar dacă aici accentul pronunţat sexual de la Rio e înlocuit de concerte ale celor mai îndrăgiţi muzicieni „populari” din toată ţara. Olinda este numele oraşului situat pe coasta de Nord, puţin mai sus de Recife, în care se organizează anual un Carnaval încântător. În Olinda au reuşit să păstreze tradiţiile carnavalurilor portugheze, combinate cu influenţele africane atât de surprinzătoare şi memorabile. Olinda este, la rândul lui, un oraş colonial foarte bine conservat şi îngrijit.

5. Din cauza foarte pronunţatului catolicism practicat cu râvnă pe tot cuprinsul ţării, avortul este interzis prin lege în Brazilia. Coroborat cu o proastă politică a contracepţiei, girată de un sistem medical aproape la fel de disfuncţional ca în România, şi cu un apetit timpuriu şi şturlubatic al focoşilor brazilieni, fetele încep să devină mame în multe cazuri şi de pe la treisprezece anişori. Şi asta nu neapărat din întâmplare, ci cu băieţi pe care ele chiar îi iubesc :)

• Asta-i ţuică de Tulcea.
• Ieri am avut „one of those urges”. În răstimpuri de câteva săptămâni, mă cuprinde o febrilă poftă de a porţiona un pui întreg. În meniu am doar piept de pui, pe care-l cumpăr gata fasonat. Măcar odată la o lună-olună şi jumătate, TREBUIE să cumpăr un pui întreg de două kile şi ceva şi să-l hăcuiesc chirurgical. Întâi copanele, pe rând, din încheietura femurală. Apoi aripile, pe rând, din humerus. Apoi două secţiuni laterale, cu care desprind spatele de piept. Apoi spatele în două segmente, torace şi târtiţă. Apoi, cu alte două tăieturi lungi şi două scurte, lăsat osul pieptului aproape curat. Spate, gât, aripi, măruntaie – la supă. Copanele (separate şi ele în câte două părţi cu tendoanele întregi) şi pieptul – la cuptor. Procesul în sine e tot chichirezul, prepararea e deja deznodământ.
• Ieri m-am gândit din nou la cât de tare şi de util şi de activ ar fi Linked IN dacă nu ar fi devenit în ultimul an o chestie utilă doar pentru cine mai are nevoie de CV şi pentru spammeri. De la faza cu acel „recommend” absolut irelevant, parcă totul s-a dus pe copcă. Primesc zilnic cereri de rating de la oameni pe care nu-i cunosc, mesaje despre tot felul de conferinţe băşinoase şi în continuu cereri de conectare cu utilizatori care abia acum îl descoperă. Nu, nu copii la început de carieră, oameni în toată firea, mulţi plătitori de TVA. Puteau doar să copieze Facebook şi să-l structureze după specificul lor. Asta ca să mă gândesc la cea mai simplă variantă.
• Forró e lambada contemporană.  (articol dedicat, în curând)
• Într-o săptămână urmează să se umple oraşul. Peste o sută de sportivi, jumătate brazilieni, jumătate străini. Fiecare, cu măcar încă o persoană după el plus oficiali, jurnalişti etc. Primul weekend – competiţie naţională de sur-boarding, al doilea – competiţie internaţională de surf-boarding, al treilea – competiţie naţonală de body-boarding şi două nopţi de concert cu vreo patru nume sonore plus umplutură. Adică, îm principiu, cam toată lumea stă până la sfârşit. Bârfa prin oraş estimează vreo 10,000 la recitalul O Rappa. Ceea ce pentru orăşelul ăsta e puţin peste enorm.
• Să mă uit la Touch? Am primele două sezoane.
• Pregătesc pe mail un party pentru un grup de douăzeci de americani în noiembrie, cu sărbătoritul de 40 activ în armata lui O’Bummer. Plannerul oficial e mama Debbie, care sigur că mă adoră deja. Eu cu mamele altora am avut mereu un succes nebun.
• Anul ăsta Carnavalul e pe final de februarie şi început de martie, ceea ce înseamnă că sezonul va fi ceva mai lung decât anul trecut, când pe la jumătatea lui februarie era deja linişte. Martie e lună cu străini mulţi, brazilieni mai puţini, deci mai multă treabă pentru un restaurant cu meniu internaţional. În plus, aici, la ocean, după carnaval vine repede şi sărbătoarea de Iemanja, care durează o săptămână şi care e chiar mai frumoasă decât Carnavalul, cu care alegorice pe ambarcaţiuni ieşit în larg, salve te puşcă şi petreceri multe. Deci eu o iau din loc după toate astea. Să fie Chapada? Să fie Malaga? Să fie Bucureşti pentru câteva luni? Viitorul sună liber.