Posturi cu tagurile: "adrian sarbu"

Premisă 1. Pe parcursul carierei sale în CME, Adrian Sârbu a jucat de mai multe ori cartea „ori ca mine, ori mă car”. Cu tot cu oamenii înfipţi adânc în structurile colosului media şi, mai ales, cu o garnitură consistentă de vedete care, indiferent cât ar fi cumpărat CME din operaţiunea de televiziune şi entertainment a grupului, nu erau legate de glie din punct de vedere juridic. Au existat mai multe momente în care campaniile zvonistice despre plecarea lui AS din CME sau despre „concedierea” lui, cum visau jilav unii şi alţii, se încheiau cu o promovare sau măcar cu o consolidare a poziţiei sale în companie şi uneori cu mărirea pachetului de acţiuni. Dată fiind structura economică de „roată jidănească” în care până şi filtrele de cafea aveau o firmă independentă prin care colaborau cu gurile colaboratorilor trustului (şi ele, gurile, pe câte o firmă de sine stătătoare fiecare în parte), se vorbea chiar despre situaţia hilară în care, dacă AS ar fi strigat adunarea într-o zi, CME ar fi rămas cu o licenţă de emisie şi…cam atât.

Maria Apostol, director comunicare şi branding Antena 3.

Premisă 2. Natural şi organic vorbind, oamenii care au făcut ca Pro TV să existe în ultimii douăzeci de ani nu pot performa pentru Intact. De-a lungul istoriei, capacitatea oamenilor de a rezista acolo, de a rămâne şi de a-şi continua treaba indiferent de nemulţumiri sau frustrări a avut întâietate şi a fost uneori mai apreciată decât orice altă competenţă. Între Pro şi Intact pur şi simplu nu pot exista comparaţii când vorbim despre energiile creative sau despre implicarea oamenilor în ceea ce au de făcut. În jurul lui Adrian Sârbu, oamenii în general se simt inspiraţi şi motivaţi (uneori natural, uneori de frică) să-şi depăşească limitele. În jurul familiei Voiculescu şi a vătafilor lor cu simbrie, oamenii doar se gudură. Media Pro nu a şcolit mercenari, stau mărturie multele eşecuri ale acelora care au crezut că pot duce „zestrea” căpătată în Pache, la Buftea sau în Gerota prin alte companii.

Teorie. Antenele înghit de prin martie cam tot ce a avut vreodată legătură cu Media Pro. Sigur îi costă gros, dar nu pot rata asemenea ocazii. După ani de zile în care au privit cu jind peste gard, au acum şansa să-i „ia” pe cei mai buni, adică exact pe aceia cărora le-au respirat eşapamentul ani şi ani de zile.

Pro TV arată din ce în ce mai rău şi tare mi-e teamă că în toamnă cifrele vor fi jalnice. ID-urile de post sunt de un amatorism demn de Tele7 ABC, promo-urile nu mai au nimic din glanţul spiritului PRO, apar poze şlempete cu noile vedete, iar vechile vedete au liber la împrumutat imaginea pentru supermarketuri şi chiloţi ieftini. Cei desemnaţi să gestioneze comunicarea „noului” PRO sunt un om de producţie şi un marketer de bere probabil strălucitor pentru piaţa de profil, dar cu siguranţă nu pentru liga Pro TV.

Dacă Cesnavicius (vechilul instalat de CME la cârma Pro TV pe 1 decembrie 2013, „de ziua naţională a Pro TV”) duce staţia în cap în următorul an, iar vechile „structuri” din PRO vor împânzi între timp toată roata de caşcaval de la Intact, cum ar fi să răscumpere Adrian Sârbu Pro TV pe un preţ mult sub cel la care a vândut, atunci când CME se va vedea obligat să-şi strângă catrafusele? Şi dacă AS ar suna atunci adunarea tuturor acelora care astăzi îşi vând serviciile în Antene, oare ce credeţi că vor face ei? Hehehehe…

Faptul în sine. Adrian Hădean, Patrizia şi Scripcă formează noul juriu al formulei româneşti pentru franciza internaţională Master Chef.

Treaba bună. Având în vedere că-l cam ştiu pe Hădean de câţiva anişori şi cred eu că-i pot intui priorităţile, posibil ca băieţii ăştia care acum îşi zic „protv” să fi sărit foarte sus la cap ca să-l aibă acolo. Adrian e bucătar priceput chiar ardelean fiind, fapt care nu-l califică neapărat ca pe un viitor mare generator de audienţă, mai ales că-l ştim om blând şi cu prinţipuri. Însă, cu siguranţă, va fi o prezenţă plăcută alături de ceilalţi doi juraţi.

Patrizia este o doamnă din Italia care, când n-a mai gătit (fabulos, deşi cu gătitul parcă să zic să se ocupa mai mult soţul Papi în casa din Buftea) la ea în casă, pentru protipendadă şi artişti, a cam fluierat a pagubă prin mai multe bucătării de fiţe din Capitală. Scripcă e un domn care acum căţiva ani reuşea performanţa probabil unică în televiziunea de pe întreaga planetă, de a transforma în repulsie şi tablou abominabil cam orice atingea de mâncare la cadru, în filmuleţele de la Prima TV. Măcel programatic. Ba parcă să zic că ne-am intersectat şi într-un eveniment privat al unei mari companii tebeciste şi am avut plăcerea unor creveţi congelaţi, cu paste de orez, multe sosuri şi zero gust, dar nu bag mâna în foc.

Treaba proastă. Uitaţi-vă cu atenţie la poza asta de mai sus, cu cei trei, şi ascultaţi ce vă zic, fără urmă de părtinire (cine mai ştie câte ceva despre subsemnatul ar putea lesne confirma că n-am motive logice să-i ridic în slăvi pe „uşuiţii” din Pro) că AŞA CEVA n-ar fi ajuns NICIODATĂ în spaţiul public pe vremea când echipa lui Arian Sârbu modela destinele producţiilor şi oamenilor din trust. Poza asta e un mare deserviciu şi pentru format, şi pentru oamenii promovaţi, şi pentru staţie în general. Arată a televiziune locală din urbanul mic, acum vreo 15 ani. Jurnaliştii de presă cu experienţă, fotografii profesionişti şi chiar PRiştii (nu, în afară de cei „din online”) cu minimum cinci ani (pe bune) prin breaslă ştiu bine ce zic.

Cam urâţel.

PS: ca să nu mă înţelegeţi greşit, Gordon Ramses (centru) şi ai lui au devenit personaje de carpetă. Pentru că oricum nu va semăna cu nimic din ce ştiţi deja despre „Hell’s Kitchen”, chestia de la fabrica lui Voiculescu s-ar putea lesne numi „Răpirea din Serai”, „Baiadere cu tamburină” sau „De 3X Slueyman”. Sau, în fine, puneţi voi numele unei manele preferate.

Aud cu mâhnire că, probabil în virtutea paradigmei energetice parţial nefaste a ultimelor luni, în obiceiurile dumitale frazeologice s-a întors de curând formula „bunul meu prieten, Ion Ţiriac”. Ştii care a fost primul meu gând la auzul teribilei istorii? Mi-am adus aminte şi am ţinut morţiş să-ţi transmit convingerea mea că acolo, undeva, în adâncul fiinţei, dumneata chiar eşti un om bun, că ai un suflet sensibil şi că, indiferent de situaţie, aşa vei rămâne. Atât am avut să-ţi zic. Sănătate.

PS: Asta e mai veche, da’ mie mi-e dragă oricum.