Probabil ca Postul Mare, bogat in fasole si alte uscaciuni, l-a inspirat (uhhh…) pe autor la conceptia montajului audio de mai jos. Care va sa zica Tata Ilici, Bombo, Cristoiu, CTP, Dan Diaconescu, maimuta urlatoare si multe bashinute.

By Headvertising. Nu stiu de cind circula, dar sint relativ funny. Mi-au adus aminte de making-of-ul de la finalul „Grumpy Old Men”, in care bunicul declina in acelasi fel, dar mult mai diversificat si suculent. Si, cum Foltene probabil ca tinteste chiar in grupul celor care au vazut si au apreciat filmul asta la vremea lui, mie mi se pare chiar ok incercarea lor. Vocile consacrate si stilul profi le sporesc doza de umor si impactul. Ascultati mai jos cele trei spoturi si vedeti dublele din film.

noapte buna, profesore.

Or fi americanii timpiti, dar nici noi n-am misca un deget ca sa indreptam niste erori grosolane. Ia priviti cum stie Casa Alba ca il cheama pe nea cutare asta de la Cotroceni sau pe orasul ala bananier, in care au ei o baza militara strategica. Un comunicta semnat de cea mai avizata sursa de comunicare a administratiei prezidentiale americane, adica biroul de presa al Casei Albe, da? Care se presupune a fi in strinsa legatura cu sursele administratiei prezidentiale romanesti, abilitate sa comunice la acest nivel, da? Clic foto.

sursa.

16:09 – Erorile au fost remediate.

Azi, pe la doisp’e juma’, la una dintre multele intersectii dinspre Alba Iulia spre Unirii. Stradute subtirele ca niste cosite de lungana intacta, ce brazdeaza la tot pasul Bulevardul Unirii, dinspre Nerva catre Hala Traian sau catre aiurea. Semafoare pe la toate colturile plus doi bostani reflectorizanti, cu cashchete, de forma patrata, cum scrie la regulament. Unul chiar linga semaforul pentru piedoni, altul – mai spre Unirii, cu fata catre Alba Iulia, adica obsevind trecerea de piedoni macar cu privirea periferica puhava.

Tehnica e veche. Inclusiv in Romania, unde pe radio se facea inca din primii ani ’90, iar la TV a fost consacrata de Uscat si Trofin. Totul porneste de la raspunsuri, de la „materia prima”. Daca gasesti replicile care sa se potriveasca perfect, dar care sa aiba legatura cu un subiect cu totul diferit, e posibil sa apara si umorul. Caci despre entertainment, umor si fictiune vorbim si de data asta, nu-i asa? Cine-ar putea crede ca o conferinta de presa intre Presedinte si citeva starlete porno infierbintate si curioase ar putea avea loc aievea?

Gigel, pohta ce-ai pohtit-o matale s-a cam demodat, s-a indoit sub vigoarea levierului pe car-el porti cu minsrie in ranita si nu mai e mare chestie pentru fraierii care se uita in gura matale. Uite, mai jos, dovada graitoare ca Maibach poate sa-si ia acum orice zdreanta care e ea zdreanta.

si iar nu merge trilulilu…

Coloana sonora. A se asculta in timpul citirii.
…si iar nu merge trilulilu…

La o prima vedere, sloganul lui Gusa mi-a zgiriat putin principiile. „Ne-am saturat cit ne-au furat.” Nu va suna chiar oblu, nu? Nu folositi o astfel de exprimare chiar in fiecare zi, nu? M-am gindit imediat la alte expresii de acelasi tip, care ar putea parea familiare urechii sau ochiului obisnuit cu limba romana uzuala. „M-am saturat cit am frecat la podele”, „te-oi fi saturat cit ai muncit”, „s-a saturat cit bot si-a luat”, ar zice mamuliciul.

Fara indoiala, Cozmin si ursul carpatin au gasit de cuviinta sa coboare putin din pin, sa se apropie de poporul care, probabil, i-a demonstrat in ceva studii ca il percepe cam elitist si cu nasul in vint, cam prea intelectual si, in concluzie pentru mase, cam departe de profilul menajerei care ar trebui sa fie Primarul. Exprimarea este eliptica, lipseste un „de” omis cu buna stiinta. Dar cu un muguras nu faci ditamai pinul, nu-i asa? Partidul minuscul al fostului motociclist „Intact” cauta popularitate. Asta nu de ieri, de azi, ci de mai bine de un an, insa cu sanse minime de izbinda electorala. Localele din iunie pot fi, insa, o prima competitie cit de cit importanta pentru ei.

De citeva zile, ma chinuie un gind. Vanghelie poate fi creditat cu sanse la Primaria Capitalei doar de niste nebuni, de niste calatori din trecut sau, poate, de niste turisti straini carora Marean sa le prezinte citeva numere de circ. O jonglerie, un monociclu, o scamatorie cu carti… De joc, bre… Nu cred ca un om intreg la minte, care a trait in Romania in ultimii zece ani, poate gira potentialul de succes al unui astfel de personaj, fie succesul asta chiar de marimea unui scaun de primar. Deocamdata nu mi s-a parut ca libretul acestui tip de opereta ar fi unul prea complicat pentru aceia care l-au interpretat pina acum.