ABOUT THAT EMO BULLSHIT
Ca ratasem subiectul la vremea rascolirii lui cu toate uneltele aflate la indemina scormonitorilor de senzational macabru cit mai consumabil. Hai sa va zic cum am aflat eu prima si intiia data ce sint aceia niste „metalisti”. Eram in tabara la Navodari (fara rime porcoase, ca va sparg!), sa fi fost foarte putin inainte de ’89 sau imediat dupa. Nu stiu cum aparuse prin zona o gascuta de citiva pletosi suparati, cercelati, in fine, the whole gear. Corpu’ profesoral de la comandamentu’ frectiei care era pe vremea aia marea tabara internationala de facut paduchi, diaree si cadre de nadejde s-a documentat din gura in gura, s-a reunit la diverse cafele si Pepsi la sapte lei luat de la cherhana, apoi a decretat: sint metalisti!
Apoi membrii corpului au purces la imprastiat groaznica poveste in rindul oitelor ratacite: metalistii sint o grupare satanista ai carei membri il invoca pe dragutul Satan in timpul unor intruniri destul de kinky, pe baza de muzica d’aia oribila, gaini carora le iau gitul, singe (de la gaini) pe care il imprastie pe pereti, dupa care fac sex in grup. Semne particulare: lungimea parului, cerceii (barbatilor), salutul cu aratatorul si inelarul ridicate din pumn.
Toate astea desigur ca nu m-au traumatizat suficient de tare incit sa nu ma apuc repede si cit mai virtos de verificat cit mi-a mai crescut parul in fiecare zi, de Metallica, de Judas, de Maiden si de o intreaga puzderie de trupe dintre care pe unele inca le mai ascult. Dar nu asta este subiectul. Si nici convingerea mea ca in tarile est-europene in care muzica rock inca se consuma in cantitati semnificative si in care inca se nasc trupe rock ce ies din underground se traieste mai bine, se citeste mai mult, se vad mai multe filme la cinematograf si se consuma mai mult sapun.
Ce vreau eu sa dezbat acilisa este apetitul adolescentilor pentru genurile muzicale/trendurile mai intunecate, mai tristute, mai mihnite. Al caror adolescenti? Pai ca sa zic asa pe vremea mea nici folbalistii, nici semintarii, nici ciorditorii de gume chinezesti sau speculantii de bilete la cinema nu prea ascultau metal, speed, progressive, jazz, punk etc. A fost o scurta perioada in care niste vinzatori de blugi in piata si-au facut creste, si-au gaurit bunatate de „piramide”, si-au tras ceva bratari cu tinte de influenta mai degraba sado-maso si s-au declarat „pancari, fratei!”. Da’ n-a durat mult, ca i-au bagat rudele in stabor si s-au linistit.
N-am trecut majoritatea prin ipostaza neintelesului, prin faza blazarii, a tristetii pentru sanatatea pamintului si a scirbei profunde fata de tot ce nu era ca noi? Si cind spun „majoritatea”, ma refer la astia care inca mai scriem sau inca mai citim ce scriu altii, ca inca n-am vazut cocalar reconvertit. N-am declarat toti, la un moment dat, raboi intregii lumi, intregului univers proxim? Nu ne-am considerat parintii niste incuiati pudibonzi? N-am ucis in mizgaleli sau jurnale intime toti balosii insuportabili care incercau sa ne forteze sa aprofundam socialismul stiintific sau limba latina? N-am purtat bocanci, camasi militare, lanturi, cercei, haine inchise la culoare, tricouri cu imprimeuri morbide, blugi strimti sau evazati, ii, camasi inflorate si plete pentru a ne identifica de la distanta ca altfel decit toti ceilalti?
Toate astea inseamna ca ne-am sinucis in grup? Inca nu, iar fenomenul japonez e departe de noi. Aia se sinucid pentru ca societatea ii obliga din scutece sa devina masinarii ale performantei. Dar tot prin tristete si refuzul uniformizarii se traduce asta. Fantastic! Societatea romaneasca descopera trendul emo cu ocazia unei sinucideri la fel de stupide ca aceea a unui hippie, a unui depesar, a unui blendarau ranit din dragoste sau a unui trezorier prins cu mina-n seif. Circul mediatic a reusit din nou sa faciliteze oprobiul si spaima populara in fata diversitatii care, colac peste pupaza, nici macar amuzanta nu este.
OK, emo grooming e stupid. Treningul de plastic si pantofii cu gaurele sau sosetele purtate la sandale sint si ele stupide. E stupid sa ai 30 de culori in par, sa porti bocanci in iulie si sa ai piercing in virful nasului. La fel de stupid e sa umbli cu hainele murdare, sa puti in autobuz si sa scuipi pe strada. E stupid sa te sinucizi pentru ca simti tu in creierul tau de cins’pe ani ca lumea in care traiesti vrea sa te sufoce si e la fel de stupid sa te sinucizi pentru ca la patruj’ de ani te-a parasit nevasta.
Pe bune, eu cred ca trendul n-a omorit pe nimeni pina acum.
mie imi place foarte tare ce scrii tu aici. si sunt si de acord. doar ca spui asa frumos ca mi-e greu sa fac comentarii libere, tre’ sa imi pun pantofii cu toc, ochelarii de intelectuala si apoi sa imi aleg cu grija discursul… deci, „in legatura cu anuntul din ziar”: stii, zana norilor vorbeste despre emotii si sentimente in filozofia ei, chiar mi-am pus problema ce o sa fac daca ma asociaza cineva cu emo, sau mai bine zis, ce o sa fac daca ma asociaza cineva care crede ca emo inseamna exclusiv ganduri suicidale… In alta dezordine de idei (datorata exclusiv vinului rosu de dupa cremsnit) am facut un reportaj acum vreo 3 ani care se numea „sinucigasii din tvr” cu date, interviuri cu dinozauri ca fratii marascu, etc., despre niste cazuri ale unor oameni care au iubit televiziunea mai mult ca viata si s-au aruncat din turnul cel mare. Concluzia care ar fi… televiziunea e mai periculoasa ca fumatul? Mortala de-a dreptul.
tvr cu siguranta. eu deunazi ma gindeam la citi oameni care sint in tvr sau care au stat acolo niste ani aud ca au cancer. legaturi cu starea si chinurile din acea institutie sigur exista.
exact, apropos de comparatia cu fumatul lasasem in aer chestia cu cancerul ca mi s-a parut ca sunt prea morbida, dar asa gandeam. Totusi, sa nu uitam ca, pe de alta parte, tu ai foarte multi cunoscutii cu job-uri in televiziune, iar cei de peste 50 de ani sunt sigur in tvr, ca de! numai acolo ii mai tin pe pensionari. Cancerul roade prin toate meseriile cu aceeasi pofta, nu e vorba de meserie, ci de tara asta. Hai sa-ti spun teoria mea, de ce e atata cancer in jur (pentru ca are legatura cu emotiile si cu zana…): este vorba, de fapt, de adaptarea la tara noastra a unei teorii a canadiancei Lise Bourbeau, care spune ca aceasta boala are ca radacina ranchiuna si ura simtite fata de anumiti oameni (parinti, rude sau cunoscuti) si se naste in cei care nu isi recunosc aceasta ura. Acumulata, la un moment dat (de obicei dupa 40 de ani se strange ceva ura intre dinti, nu?) incepe sa roada din interior. Simplu, nu? Cred ca suntem o tara plina de ura nerecunoscuta. Si ea se intoarce la fel de simplu impotriva noastra. Pe larg cand vei deschide un topic despre cancer si bolile romanilor versus sentimentele lor de cacat.