PACALICISME

Din seria „interactiuni cu meseriasi, prestatori si alte rauri necesare”… Oare sintem noi o natie de pacalici saltimbanci? Adica e asta doar o trasatura de caracter sau poate fi considerata un atribut romanesc? A ajuns ea la rang de simbol national, ca multe alte boli de care, se pare, suferim doar noi?

Acum, ce e un pacalici saltimbanc? Sintem un popor de „simpatici”. Buni de gura, smecherasi cind e vorba sa ne vindem si sa stabilim de la bun inceput un climat pozitiv de colaborare, sa incepem sub auspicii bune, cum se zice. Bazele solide (?) ale unei colaborari trainice. Sau doar bazele solide ale unei colaborari ca vai de ea? Deci sintem cei mai buni prieteni la inceput, inainte de a ne apuca de treaba, pastram o distanta comoda si la fel de amicala in prima faza. Cistigam teren pentru ca avem solutii, le demonstram, le vom aplica in viitorul apropiat. Ba chiar stralucim in prima zi si chemam „clientul” la fata locului, ii aratam ca am avut dreptate si ca, uite, solutia despre care vorbeam chiar inainte de a pune mina pe „situatie” se demonstreaza a fi cea mai buna. Bagam o gluma, un shtutz, gasimsubiecte comune indiferent de cit de departe am fi de interlocutor din punct de vedere social. Punem intrebari la care simtim ca-i place sa raspunda, dam din ce in ce mai mult din gura, mai putin din miini.

Dupa care totul devine bullshit. Incep sa rinjeasca improvizatiile pe la colturi, uitam ce-am vorbit cu un sfert de ora in urma si, linistiti ca nu ne sta nimeni in ceafa, dam rasoale. Ne displac indicatiile, pina si acelea care apar cu titlu de propunere sau firava intrebare de ageamiu. Auziti, dar acolo credeti ca ar fi mai bine asa sau cum imi zicea mie un amic, cu d’aia? In astfel de momente delicate, fie urmeaza o explicatie interminabila, care are toate sansele sa aduca noaptea mai aproape cu trei ore, fie sintem intimpinati cu o raceala superioara, cu reticenta un pic scirbita, ba poate chiar cu remarce sarcastice la adresa analogiei…

Daca unui „mester” ii oferi o cafea, in prima zi, cind vine sa-ti evalueze lucrarea, a doua zi o va cere singur. Daca stii de la clientii lui anteriori ca este dintre cei carora le dai si de mincare la prinz, in prima zi o sa-ti spuna ca nu e musai, ca ii da nevasta-sa pachet, iar a doua zi o sa-ti ceara si-o tuica inainte de masa. E mai bine sa discuti cu el treburi importante numai dupa ce si-a baut cafeaua, intrucit orice i-ai spune inainte de acest moment, se va pierde in neant, iar rezultatul poate fi dezastruos. In prima zi iti promite ca va aduna in fiecare seara grosul de mizerie generat peste zi, iar seara strimba din nas daca-l intorci din drum ca sa-si implineasca promisiunea…

Nu, sint departe de a ma afla intr-o situatie limita pentru simplul motiv ca incerc sa reglez toate astea de la o zi la alta. Dar parca sa zic ca am mai vazut scenariul asta si in alte cazuri, situatii, industrii etc. Sint oarecum in grafic. Un pic peste, dar trag tare.