UNII MAI SI MOR…

Ce aiurea e cind moare un om pe care nu l-a placut mai nimeni… Cum trebuie ca se simt vehementii lui contestatari atunci cind vestea pica brusc, fara amanunte care sa o prevesteasca? Cind anatema unei institutii cam strimbe se centralizeaza pe un singur om, in genere conducatorul ei, cele doua entitati ajung sa se confunde. Daca murea CNA, stirea ar fi fost primita cu veselie si bairam. Dar a murit Ralu Filip CNA si asta parca nu e chiar o bucurie.

Oare Parazitii vor trimite coroana de flori cu „regrete eterne” si banderola cu logo doi burtosi-rebel music? Sau poate ca Huidu si Gainusa ii vor purta spre groapa portretul pe care l-au tinut la cadru o editie intreaga in chip de zeflemea? Parca incep sa aud „nu am fost unul dintre sustinatorii lui Ralu Filip, ba chiar pot spune ca nu am fost de acord cu multe dintre deciziile sale, dar e pacat ca s-a stins din viata un om in floarea virstei…” Cuvinte de mucava.