PUTERNICUL

Ai inceput sa ma latri chiar inainte ca eu sa te vad, semn ca mi-ai adulmecat natura impura si pornirea libertina ce pusese stapinire pe bietul moftangiu. M-ai simtit frematind de poftele celui hotarit sa haladuiasca fara de tinta prin imparatia care, in neamul tau ciinesc, te-a harazit cu rang inalt, multumita legaturilor tale de singe nobil. Ti-am auzit revolta si injuraturile in care imi ocarai starea de venetic neinsemnat, de pradator cu privirea si narile al orasului tau maret si rece, plin de contraste. Te-ai incordat amenintator in spatele hotarului ce ne despartea, m-ai cintarit intr-o clipita si m-ai latrat vinjos, ca pe un gunoi ambulant, ca pe un cersetor de haine vechi, ca pe un jerpelit urit mirositor.

Eu am tacut. Din prea multa consideratie, am evitat sa-ti arunc vorbe lesinate si alte dulcegarii care pe alti semeni ai tai ii transforma lesne in cirpe incolacitoare si din coada fluturinde, in umili colectionari de mingiieri si alinturi. Ti-am furat in tacere o frintura din gratia tiranica si din cautatura cu care te-ai fi bucurat sa ma faci farime. Am luat cu mine un crimpei din forta semintiei tale ce dainuie de sute de ani. Ramii cu bine, vinjosule!