UNICO VERO – HAIDA DE!

Am bifat joi restaurantul asta, insa am fost atit de neplacut impresionat, incit in prima faza nici macar n-am vrut sa scriu. O fac astazi, cind mi-a mai trecut dezgustul dupa experienta draguta pe care am povestit-o mai jos. Asta fara poze, fi’n’ca nu merita. Pe Viitorului, la numarul 8, aproape de Piata Gemeni. Minat intr-acolo de o mult aminata reuniune cu nasii, pe care nu reusisem sa-i vedem de o gramada de vreme. Intr-o casa micuta, cu iesirea pe terasa prin salonul din interior. Nu-mi dau seama cite mese incap in interiorul destul de ingust, dar sigur numarul meselor de pe terasa este mai mare decit spatiul pe care-l au la dispozitie. Pina am ajuns al masa si de fiecare data cind am trecut prin toata curtea ca sa ajung la toaleta din casa a trebuit sa ma strecor printre scaune, sa zic paron pentru a-i misca din loc pe aceia care blocau aleea si asa mai departe.

Este unul dintre acele locuri „boeme” din Bucuresti, unde abundenta de persoane publice motiveaza atit scorurile infernale, cit si calitatea proasta a mincarii si a serviciilor. Pe rind. O limonada amarita, intr-un pahar flute ( adica de sampanie!!!), adica maximum 200 ml de apa cu lamiie – 7 RON. Aproximativ 200 de grame de ciuperci (sampinioane ordinare) pane – 18 RON. Un filetto gorgonzola (200 g) – doar…41 RON. Aproximativ 20 de inele de calamar pane – 38 RON. Surprinzator, cotletele de miel, o delicatesa in majoritatea circiumilor cu meniu de inspiratie italieneasca, erau doar 20 RON portia de 300 de grame, insa am banuit ca oasele reprezinta peste jumatate din cantitatea totala. Lista de vinuri continea fie borhoturi romanesti din pastile, la minimum 40-50 RON sticla, fie licori italienesti matahaloase si grele, seci si pretentioase, de la minimum 100 RON. Nimic din atitea si atitea soiuri potrivite pentru o seara calda, pe care le gasesti pe toate drumurile si pe care simandicosii proprietari de locante cu figuri pur si simplu nu le baga in seama.

Desigur, personalul abulic trebuia sa intregeasca peisajul neplacut. Un pseudo-chelner cepeleag care n-avea habar de absolut nimic din meniu, care ne-a abandonat seci de minute lungi intre comenzi sau cereri simple gen „am dori o lista de vinuri” sau „am mai dori o cola”. La un moment dat ne-a parasit ireversibil, fiind inlocuit de o fatuca trista si obosita, care ne-a adus la masa chestii pe care nu le cerusem, pentru care a schimba o scrumiera exclude firesc a aduna pahare sau turnulete ostentative de cutii goale de cola etc. Un fel de sefa de sala a incercat sa mai salveze din situatie, dar impresia era deja formata.

Ei bine, notorietatea mesenilor probabil ca impune toate aceste bilbiieli si surprize neplacute. Alexandru Sassu, Adriana Muraru, holografii in formula aproape completa, Marius Batu, Radu Florescu, Tani Budi si o intreaga cohorta de blonde usor trecute, Dragos Cristescu… Posibil sa fi ratat alte prezente notabile, a caror notorietate depaseste granitele expertizei mele in materie. Bottom line: never again!