Posturi cu tagurile: "trafic"

Vrednicii si ambitiosii edili sibieni au rezolvat inaintea Bucurestiului problema padurii de cabluri de pe stilpii de electricitate. Nu, nu de tot, inca mai au si ei colaci intregi din loc in loc, dar mare parte din incilceala intestinala de la inaltime s-a mutat in subsol. Numai ca, in mod firesc, apar alte doua treb’soare odata cu varianta asta mai mult decit necesara: 1. din cind in cind, sistemul are nevoie de interventii/reparatii; 2. sistemul se dezvolta, apar mereu retele noi sau cele existente se extind. Incercati un exercitiu de imaginatie mutind situatia din imagine pe o artera din Bucuresti…

Cum te cheama cind Google Analytics iti schimba codul fara sa te anunte exact in zilele in care iti bubuie traficul pentru ca zoso a scris despre tine? Si unde mai pui ca n-a facut-o pentru ca ai fi vreun mu*st…

Pe cind tribulam prin porturi americane, am observat o chestie pe care cred ca multi dintre soferii romani sau straini in trecere, mai ales aceia de drumuri lungi, ar aprecia-o sincer: analgezicele uzuale se vind si in magazinele tip „drugstore”, nu doar in farmacii. Daca ai plecat la drum fara pilule dupa tine si daca te pocneste o migrena ori o masea, ai pus-o. Cit de greu de controlat ar fi comertul cu analgezice in benzinarii? In definitiv, daca vreau zece cutii cu Nurofen, orice farmacie mi le-ar vinde. Pina la aparitia farmaciilor pe sosele, statiile de benzina ramin cele mai importante puncte comerciale de pe drumurile patriei. Ai nevoie de un analgezic asa cum ai nevoie de prezervative, servetele sau hirtie igienica. Care e problema, de fapt? Este pur si simplu o chestie utila. E un subiect despre care nu am prea auzit sa se discute, dar la care nu inseamna ca nu s-au mai gindit si altii, nespa?

Mai e loc de mall-uri in Bucuresti. De multe mall-uri. Aseara am cautat o jumatate de ora doua locuri de parcare. Pe la ora sapte si jumatate seara. Mult omor, multi nesimtiti, conflicte aproape fizice pentru o secunda de intirziere sau cinci centimetri de asfalt. Din motive de bintuiala prin parcari, am pierdut ora pentru Righteous Kill. Am intrat, de nevoie, la Bangkok Dangerous. Vai de el de Cage, vai de el de film. Azi ma duc la Boogie. Vorbim dupa.

Nu sint nici bulgarii usa de biserica in trafic, au o doza pronuntata de cretinism auto, dar cununa de lauri merge si de data asta la confrati si concetateni. Dupa ce doi bacauani suiti in pejo „de la firma” au tinut sa-si demonstreze veleitatile in jurul nostru inainte de Sofia (mers in tandem, depasit coloane etc.), la granita cu Grecia, Nea Urs ghie la Cluuuuj ne-o trintit pe toti in petiol cu o pilda adinca: apa ce daca-i pentru aftobuze? daca-i libera apai om trece si noi… S-a retras oparit dupa citeva minute in care nu l-a bagat nimeni in seama si a luat coada de la capat. In fata lui mai era un bucurestean, dar ala avea ceva complicatii si de-asta il trasesera acolo.

• m-am trezit ieri cu Caiac si Mavriche Mavrichie, ma culc azi auzind tot despre ei;

• Calinic nu era doar securist, bigotele din blocul in care mi-am petrecut copilaria ziceau ca „deschide cartea”, whatever that meant;

• Cristina Topescu imbatrineste frumos;

• cre’ ca piticu’ ala negru de la Dinamo s-ar bucura sa aiba acum ceaslovul pe care-l aveam eu in geanta in 2004 si pe care scria cu marker verde „Chiliman”;

• ma dau in vint dupa interpusii care dau din plisc in contul indivizilor care nu-si arata fizicul pe la procese, demolari sau alte intimplari faine care-i vizeaza;

• pentru Prima TV, 27 august inseamna „plin sezon” la M-am aia;

• in Bucuresti inca se circula cit de cit uman, semn ca aia care au ratat sezonul la gunoaie pe litoralul romanesc,sint inca prin Bulgaria, Grecia, Turcia etc.; City Challenge s-a terminat de duminica, miercuri inca se mai dezafecteaza mezamplasu’;

Nu stiu daca am mai spus pe-aici, dar zau ca m-as bucura nespus daca am avea o clima permisiva si un trafic suficient de civilizat incit sa putem circula pe scutere fara probleme. Indiferent de grosimea portofelului, indiferent de cit am platit pentru costumele „de serviciu”, indiferent de gabarit, religie, functie sau potenta de orice fel. As face-o de miine daca nu mi-ar fi teama de cretinii din trafic si daca as avea unde sa-l adapostesc mai bine de jumatate de an, cit n-as avea cum sa-l folosesc.

In consecinta, n-am cum sa nu-i sustin macar declarativ pe aceia care au ales deja varianta asta. La fel si pe biciclisti. Cu o singura conditie: sa-si asume postura de conducator al unui vehicul acceptat in trafic si supus legilor sale. Adica sa nu uite ca au renuntat la statutul de pietoni, ca nu mai pot trece de-a curmezisul printre masinile din coloana, ca soferii de autoturisme nu se sprijina pe ghidoanele lor ca sa-si mentina echilibrul. Ca o oglinda agatata in mers sau o zgirietura pe o portiera este un accident auto care nu se repara nici cu „ma scuzati”, nici cu „pai daca nu ma lasi sa trec…”. Ca, in fine, statutul de jucarie cu motor al vehiculelor pe care le calaresc nu le permite sa se deplaseze pe trotuar, ca orice alt slapar ce se tiriie prin praf.

Parcam pe strada. Nimic nou, o banalitate pe care o acceptam ca pe toate celelalte modificari comportamentale impuse de sistem. O facem de fiecare data cu teama ca un camion sau un cretin intr-un camion ne va face masina poster, ca puradeii vecinilor o vor folosi pe post de fileu de tenis, darbana sau scuipatoare, ca a dua zi vom gasi pe capota o punga cu gunoi. Pliem oglinzi, masuram cu sublerul distanta dintre bara noastra si a vecinilor de „parcare” calculind cite manevre ar trebui sa faca ei astfel incit sa nu ne loveasca, desurubam cu precautie antena si o ascundem grijulii intre scaune, mai aruncam o privire tematoare si mergem sa ne parcam si pe noi. Desigur, intotdeauna exista si varianta asta:

Cine trece primul printr-o intersectie semaforizata ca in figura de mai jos:
a. Pietonii majoritari romani care oricum trec pe unde vor ei, indiferent de semnalele luminoase, intrucit in localitatea lor natala nu existau semafoare si pe strada lor treceau maximum trei masini pe zi?
b.  Tramvaiul care in genral este singur pe lume si plenipotentiar atunci cind Marele Vatman a tata a tot ce misca si suprem stapinitor al unui cod ruteier special facut pentru agregatul lui anacronic?
c. Nu conteaza, e o intrebare la misto, care v-ati facut voi mistocari de cind incearca astia sa va inchida robinetu’ de spaga la examenul pentru carnet.

Fara vreo ocazie speciala, ci doar pentru ca voiam s-o fac de mai multa vreme si in curind voi avea mai putin timp la dispozitie. Calculele provin din Google Analytics si acopera perioada 15 noiembrie 2007 (data de la care am inceput monitorizarea pe propriul domeniu) – 23 iulie, adica ieri. Care va sa zica:

Cea mai buna luna: Martie 2008 (4,448 vizitatori unici, puternic influentata de circulatia clipului Q.E.D.

Top 10 surse de trafic (vizite):
1. google / organic 12,754
2. (direct) / (none) 6,736
3. images.google.ro / referral 1,298
4. copolovici.wordpress.com / referral 1,221
5. copolovici.ro / referral 1,083
6. cabral.ro / referral
7. dashboard.wordpress.com / referral
8. chinezu.eu / referral
9. google.com / referral
10. japonezul.wordpress.com / referral

De unde rezulta ca, deocamdata cel putin, tata Google ramine cel mai important promotor de continut. Nimic nou.

Top 10 cuvinte-cheie:
1. alexandra derevici 638
2. copolovici 536
3. mirela zeta 310
4. pulpe de curcan 208
5. injuraturi in alte limbi 123
6. pulpe de curcan la cuptor 105
7. copolovici.ro 104
8. copolovici blog 94
9. anca parghel 93
10. curcan la cuptor 93
De unde rezulta ca sint foarte relevant dpdv gagici misto, injuraturi si papica. Haida de…