Posturi cu tagurile: "servicii"

Din seria „interactiuni cu meseriasi, prestatori si alte rauri necesare”… Oare sintem noi o natie de pacalici saltimbanci? Adica e asta doar o trasatura de caracter sau poate fi considerata un atribut romanesc? A ajuns ea la rang de simbol national, ca multe alte boli de care, se pare, suferim doar noi?

Acum, ce e un pacalici saltimbanc? Sintem un popor de „simpatici”. Buni de gura, smecherasi cind e vorba sa ne vindem si sa stabilim de la bun inceput un climat pozitiv de colaborare, sa incepem sub auspicii bune, cum se zice. Bazele solide (?) ale unei colaborari trainice. Sau doar bazele solide ale unei colaborari ca vai de ea? Deci sintem cei mai buni prieteni la inceput, inainte de a ne apuca de treaba, pastram o distanta comoda si la fel de amicala in prima faza. Cistigam teren pentru ca avem solutii, le demonstram, le vom aplica in viitorul apropiat. Ba chiar stralucim in prima zi si chemam „clientul” la fata locului, ii aratam ca am avut dreptate si ca, uite, solutia despre care vorbeam chiar inainte de a pune mina pe „situatie” se demonstreaza a fi cea mai buna. Bagam o gluma, un shtutz, gasimsubiecte comune indiferent de cit de departe am fi de interlocutor din punct de vedere social. Punem intrebari la care simtim ca-i place sa raspunda, dam din ce in ce mai mult din gura, mai putin din miini.

Dupa care totul devine bullshit.

Pornim de la principiul ca fiecare prestator de servicii de pe lumea asta, adica purtatorul de facturier, chitantier, casa fiscala etc. are, printre altele, datoria de bun simt de a fi pregatit sa dea rest in cazul in care activitatea lui presupune plati in numerar. De acord pina aici? Cum ar veni, el este „agentul economic”. Cum cu bani potriviti zic unii (rautaciosi) ca te duci doar la curve, se presupune ca „agentul” trebuie sa fie capabil sa dea rest si, ca o minima forma de respect, sa nu te trimita ca pe mucea, cu banii in mina, pe la alte magazine, pentru a-ti putea recupera bunurile achizitionate. Sa-mi ziceti voi daca gindesc strimb.

Probabil ca am eu probleme cu taxiurile din Bucuresti. Sau numai eu. Deja ar fi al treilea articol din serie, dupa acesta si acesta. Numai ca astazi a iesit cu scintei. Statea degeaba pe Buzesti. Il intreb daca e liber, imi face semn ca da. Ii arat tigara aprinda, imi face semn ca nu e cazul. E un limbaj simplu, pe car esint convins ca l-ati utilizat si voi de nenumarate ori. Asa ca sting tigara si ma urc in taxi. Zic: mergem acolo, dar o sa va rog sa o luati pe Paris pentru ca e posibil sa nu gasim chiar omor la ora asta. Zice: o luam pe unde doriti.

Al mai nou si mai cul serviciu de la cosmote permite copilasilor sa transfere credit catre prieteni, catre blonda emo din banca premiantilor si, in general, catre cine le doreste pipota. Serviciu existent, dealtfel, si printre capacitatile altor operatori, cu asistenta automata, parole si asa mai departe.

Si fin’ca verzi-galbuii sint mai cu mot, au gasit o formula magica pentru treaba asta, o formula care transfera automat credit fara a mai trece prin lungi procese ghidate de un robotel. Prin *444*valoare credit*numar catre care faci transferul#, un euroi, doi sau trei umplu de fericire SIM-ul andrisantului. E mai simplu, e mai aproape de formulele atit de des folosite de pustani pentru apeluri sau sms-uri cu identitate ascunsa.

Cosmote au facut si spot pentru gaselnita asta. Si aici incepe mica drama. Formula este extrem de lunga daca nu esti atent la ecran si doar o auzi. Este pur si simplu imposibil de retinut. Poate nu m-ati inteles din prima:

steluta patru patru patru steluta valoare credit steluta numar diez

Poate sint eu greu de cap si mult mai catolic decit papa (asta cu ouale Benedict), insa nu m-as baza pe tv si radio la faza asta. M-as duce tare in guerilla scrisa, in stampe si graffiti, in autocolante mici si multe… Mai ziceti voi. Ba m-as duce si in outdoor sau tranzit daca am motive temeinice de business.

Later: da’ de ce vorbesc aia moldoveneste in spot???