Posturi cu tagurile: "poezie"

De cind cu povestea crucilor obligatorii si a comportamentului de extractie cuvioasa printre elevi, imi tot cinta in urechea interna o fabula pe care am gasit-o cind eram in scoala generala, pe o caseta ORWO ratacita prin colectia de muzici a familiei. Nu am aflat niciodata cui apartine, unii mi-au spus ca ar putea  fi a lui Geo Dumitrescu. Din pacate, fac parte dintr-o generatie care a invatat la scoala ca biserica a fost creata ca un instrument de control si manipulare a maselor. Din alte pacate, ale mele de data asta, interactiunile mele directe cu purtatorii de sutana ortodoxa au fost, in majoritate, cu totul si cu totul dezamagitoare. Asa ca o ard mai degraba pe evolutionism. Fabula mi se pare draguta, e buna la serbari scolare si chercheliri cu glisaje artistice. Iat-o, din amintiri, mai jos.

O poezie care mie mi se pare ca include o multime de arhetipuri si de locuri comune care definesc romanismul si pe romani asa cum se vad ei. Cit despre Malaele… [trilulilu merge rau de tot]

De fiecare data cind mai descopar un spam care ma invita sa-mi maresc p*la sau sa-mi imbunatatesc potenta, ma intreb incruntat „who the hell did they talk to?” Ei bine, de data asta chiar mi-au intrecut asteptarile. De la cititorul cu numarul doi. Intre timp sint trei, am uitat sa va spun.

At last you’ve found a lass that’s hot
You wanna screw her moistened twat.
She looks so sizzling, she’s so nice!
But would your penile size suffice?
Not sure she will long for more?
You need a thing she would adore!
But how to get it long and thick?
Your only hope is MegaDik!
You’ll get so wanted super-size
And see great pleasure in her eyes!
Your rod will slam her poon so deep,
Tonight you’ll hardly fall asleep!

So try today this wonder-pi’ll
And change your life at your own will!

Iulian Comanescu a publicat ymterviul cu Emil Brumaru. Am simtit in multe pasaje gropile cascate intre lumile din care fac parte poetul si jurnalistul, minuitorul de stari induse si minuitorul de informatii, creatorul si consultantul. Doua lumi care se intilnesc uneori in oameni pe care-i stiu amindoi si care se despart parca fugind una de alta cind vine vorba de speculatii, scormoniri, politica, balast de consum.  

Pe Brumaru nu-l cunosc atit de bine ca pe Villon. Primul imi place pentru „sosul de la silaba” si pentru bogatia, pentru aroma un pic desueta a carnii versului. Si pentru dibacia de a fi foarte poet intr-o literatura foarte „experimentala”. Pe al doilea l-am stors, l-am sugrumat, l-am hartanit, l-am dumicat. Mi-am hranit prin el pornirile pentru vagabondaj si pentru trivial. I-am admirat vulgaritatea princiara si am simtit durerea fizica a pretului platit de el pentru fiecare vers, pentru fiecare gind liber, pentru predispozitia lui la iubiri blestemate. M-am lasat plimbat intre contrastele lui halucinante, intre suav si grotesc, prezente deopotriva in ceea ce a lasat in urma.

Eu cred ca Villon a fost fericit. Doar ca, atunci cind era treaz, uita sa mai fie.

De suliţă, de lance aruncată,
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,