Posturi cu tagurile: "party"

Noi ne-am întors din vacanţă cu chef de voi! :) Dacă şi voi aţi cam ajuns la fundul sacului cu zile de concediu, poate că ar fi timpul să vă faceţi planuri pentru toamnă, să puneţi un gogoşar la murat şi un ban deoparte. Ce vă propunem noi în sensul acesta? Ceva de nerefuzat!

ÎN PERIOADA 13-31 AUGUST, ORICE REZERVARE DE EVENIMENT PRIVAT PENTRU LUNILE SEPTEMBRIE, OCTOMBRIE SI NOIEMBRIE, CU UN NUMĂR DE MINIMUM 25 DE INVITAŢI, BENEFICIAZĂ DE O REDUCERE DE MINIMUM 15% DIN COSTUL TOTAL NOTEI DE PLATĂ. Despre ce vorbim?

• Meniu fix personalizat, stabilit în funcţie de preferinţele voastre şi ale invitaţilor voştri. Aperitive individuale sau platouri, feluri principale din meniul a la carte sau preparate speciale cu care suntem convinşi că vă veţi uimi oaspeţii (când ai gustat ultima oară la o petrecere dintr-o raţă cu portocale coaptă întreagă la cuptor, dintr-un purcel de lapte cu mărul în gură, dintr-un somon întreg, de câteva kilograme, copt cu ierburi aromatice sau dintr-un cotlet neporţionat de miel, în crustă de fistic sau piper verde? Şi nu te gândi că ne oprim doar la atât…). Deserturi alese dintre cele pe care le preparăm în mod curent în bucătăria de pe Sirenelor 87, comenzi speciale pe care le putem onora tot aici sau combinaţii savante pentru care îi vom pune la treabă pe colaboratorii noştri externi.
• Pachete speciale de băuturi răcoritoare, apă şi cafea, vinuri la carafă sau alegeri rafinate, perfecte pentru meniul stabilit împreună: Crama Săhăteni (Eugenia Vişinescu), Cramele Oprişor, vinuri de import din Italia, Franţa, Spania, Chile, Australia, Statele Unite sau vinuri pe care le cauţi de multă vreme şi pe care punem prinsoare că le vom găsi pentru tine.
• Variante flexibile de aranjament al saloanelor, în funcţie de tipul evenimentului: bufet, servire la masă, combinaţii între cele două, spaţiu de dans, colţ amenajat special pentru copii etc.
• Flori, muzică, animaţie pentru copii, momente speciale etc.

Important e să reţineţi că până la sfârşitul lunii august vă oferim acest program de reduceri care, în funcţie de complexitatea meniului şi de numărul de invitaţi, poate să vă scutească şi de un sfert din plata totală a consumaţiei. Pentru alte detalii, mă puteţi contacta oricând la 0740890961. Cu drag şi simpatie, acelaşi Viorel Copolovici.

Eu am fost unul singur, iar voi – vreo două sute. Dacă, din întîmplare, ne vom întîlni pe stradă şi mă vei recunoaşte, spune-mi doar că „ne ştim de la Office, de la petrecerea de zece ani”. Îmi voi aminti cu mare bucurie de fiecare în parte şi de toţi deodată. Şi dacă sîmbătă noaptea v-am spus de cîteva ori că „you are amazing” şi nu că „sînteţi minunaţi”, a fost pentru că a doua variantă ar fi sunat prea Blondy şi prea gay într-un context prea We Will Rock You şi foarte straight. Cheers, OMV!

Îmi place Corina Drăgotescu pentru că e ceva mai coerentă şi mai normală în discurs decît mulţi colegi de-ai ei. Ştie să-şi mascheze inteligent parti pris – urile, e clar că înclină şi ea, ca tot analistul imparţial, către propriile opţiuni, dar tot îmi place. De-asta m-am mirat s-o aud debitînd enormităţi aseară, la Realitatea. Marea ei surpriză, hrănită şi de broscuţele vînturiste de serviciu, era numărul celor ieşiţi să petreacă Revelionul prin pieţele Bucureştiului. Mult mai mare comparativ cu anii trecuţi, ziceau ei, şi generat în primul rînd de pofta românilor de a se întoarce la comunitate, de a face parte din ea, susţinea Corina Drăgotescu.

Părerea mea? Voi continua să cred, ca şi în anii precedenţi, că motivele pentru care oamenii ies prin pieţe de Revelion sînt mai multe. Sigur, unul dintre ele este nevoia de a exterioriza exuberanţa momentului, numărătoarea inversă de la miezul nopţii fiind un adevărat spectacol atunci cînd porneşte din mii de gîtlejuri. Ca la orice petrecere, nespa? Un motiv important pentru care anul ăsta e posibil să fi fost mai multă lume pe-afară este, cu siguranţă, faptul că destui dintre aceia care plecau de obicei de anul nou, acum au rămas în oraş. Şi alte motive, clasice şi foarte departe de nevoia de integrare în comunitate, pe marginea căreia broda aeară doamna Drăgotescu: concerte moca în pieţe, alternative dezgustătoare la televizor, mai puţină bătaie de cap în bucătărie, cheltuieli mai mici în general. Şi asta mie se pare chiar firesc.

Anul trecut am fost în Piaţa Revoluţiei la momentul zero şi ţin minte că, în timp ce mîna dreaptă ţinea paharul de şampanie, mîna stîngă îmi păzea buzunarele de musafiri nepoftiţi, foarte numeroşi prin zonă.

Ce sa zic? In primul rind JK chiar seamana izbitor cu Robbie, desi e putin cam falcos pentru a fi o copie fidela a originalului in vremurile sale de glorie. Chiar daca are un tmbru cu totul diferit, o voce mai infundata si mai nazala, fara pretentii si fara acute spectaculoase, fara performantele sau usurinta pe care Williams a afisat-o intotdeauna, chiar si in piesele cu adevarat dificile, JK as Robbie si-a facut treaba mai mult decit decent. Omul stie muzica, cinta corect si are o trupa ok. Mai mult decit atit, ii place show-ul si nu are nimic din stinjeneala, din stingaciile sau stridentele pe care le-ai astepta din partea unui „lookalike”. Mult chef de cintat si de distractie pe omuletul asta care, daca n-ar fi semanat cu un megastar, poate ca ar fi incercat sa devina unul.

Si daca in fiecare clipa, in orice zi, in absolut orice colt din orasul asta prafuit ar putea incepe un mega-party? The huge disco ball is in town, the sun is shinning, tu ai vaiburile la tine? :) Asta vine in completarea obsesiei mele cu niste petreceri gigantice in pasajele subterane din Bucuresti.

Lume multa, oameni din agentii, citeva figuri publice si multe fete dragute simbata noapte, la Palatul Bragadiru, unde Stella Artois s-a gindit sa ofere prima petrecere pe 2008. Ajutati de Emag!c din punct de vedere al artistilor si de BoomPR cu invitatii si resevepeurile. Daca piarul m-a darimat cu textul aproape cretinoid al invitatiei, reteta oferita de Emag!c a fost aproape o desfatare: Otros Aires, adica un tango mai natural, mai autentic si mai viu decit plictisitorii si preamarketatii Gotan Project, apoi Electric Brother, intr-un set destul de ambiental cit sa nu deranjeze, destul de sofisticat cit sa nu te lase indiferent.

Si a fost party. Bun. Bun de tot. Cu Marketing Dacia-Renault, cu RCI Leasing, cu Publicis, BBDO, Senior Interactive, Starcom, Grapefruit si Media Direction. Cu oameni care chiar stiu sa se distreze si, culmea, cu francezi cu fata umana. Multi cunoscuti, ba chiar vechi colegi de generatie. Un party foarte-foarte bun! Rooms e un loc de exceptie.

Am descoperit asta facind niste calcule simple, cind m-am prezentat saptamina trecuta unor francezi. L-am scos pe Octavian Ursulescu din competitie pentru ca el oricum intra la categoria „eterni” si calculele mele nu se refereau la „prezentatori”. Deci ma duc pina in ’99, cind cred ca eram singurul MC „rezident” intr-un club din Bucuresti, adica pompam in fiecare vineri si, uneori simbata. Clubul – de inspiratie cubaneza, detinut de doi francezi, „La Taverne de Havana”, pe Tunari. Canapele imbracate in postav de camuflaj, butoaie Texaco pe post de stative pentru animatoare, societatea care astazi e de gasit prin bamboo, gaia etc. Fotbalisti, copii de fotbalisti, impresari de fotbalisti, boarfe de fotbalisti….lume aleasa… DJ-ii se tot schimbau, cel mai bine am lucrat cu Pionu’ (pe care l-am intilnit acum vreo doi ani in avangarda lui Lee Burridge, in Mania) si cu legendarul Charlie, care n-a stat prea mult.

Ce faceam pe-atunci?