Posturi cu tagurile: "nemescu"

Pe blogul Cristinei Hurdubaia am gasit un reportaj tare frumos si sensibil despre Cristi, parintii lui si lucruri pe care poate ca nu le stiati.

Doamna Erica Nemescu, mama lui Cristian, lucreaza pentru un post de radio care n-are nici macar bunul simt sa-si mentioneze echipa in propriul site. Mama lui Nemescu e o femeie micuta, modesta si cu o privire de om tare bun. Am cunoscut-o in 2004, cind a trebuit sa montez un material audio in campania Monei Nicolici. Eram stinjenit pentru ca o intrerupeam din alte treburi si treaba mea venise ca „foarte urgenta”. Doamna Erica e inginer de sunet si atunci mi s-a parut ciudat sa o vad la mixer si apoi editind sunetul in computer.

Am reintilnit-o in timpul „aventurii” mele de la Antena 3. De fiecare data am simtit aceeasi stinjeneala, acelasi disconfort, tocmai pentru ca nu m-a refuzat niciodata. Aveam senzatia ca, in interactiune cu dumneaei, faceam parte dintr-un sistem care-i displacea, dar fata de care se proteja printr-o relatie liniara, neimplicata. Veneam, rugam frumos, lucram, multumeam, plecam. Chiar ID-ul principal de post a fost masterizat de Doamna Erica.

La vizionarea pentru presa am revazut-o, impreuna cu sotul dumisale, tatal lui Cristi. Parca mai plapinda si mai prabusita in tacerea autoprotectiva. Dar inlacrimata si atit de trista, incit parca ii auzeam sufletul gemind de durere. N-am vazut mindrie in ochii si in gesturile lor. Am vazut doar durere si un dor cit un chin. Si recunostinta fata de toti aceia care vorbisera cu atita admiratie despre „tinarul Pintilie”.

La Cannes, Nemescu a fost aplaudat minute in sir. Oare ce vor simti oamenii astia vineri seara?

Mi-e aproape rusine sa scriu despre asta. Simbata seara, cind am primit vestea premiului, aproape ca am explodat. M-am simtit absolut aiurea cind mi s-au adresat felicitari. „Am luat premiu la Cannes!” „Tu?” „Nu, noi! California a luat premiu, a luat Un certain regard„. Ba chiar am avut citeva clipe impresia ca nu eram chiar printre cei care ar fi primit vestea asta cu o bucurie macar inzecita fata de ceea ce simteam eu.

Doamne, sint atitea lucruri de povestit despre tot ce a insemnat facerea filmului asta… Sint atitea potriveli/nepotriveli ciudate, atitea eforturi si atita risul-plinsul, incit in spatele filmului ai mai fi putut face unul. Stiu ca o sa apara curind si documentarul making of, dar cred ca nimic nu va reusi sa surprinda in plenitudinea sa povestea asta care pe Nemescu probabil inca il face sa zimbeasca acolo, in apropierea Marelui Cineast.

Promiteam acum citeva zile un trailer. Il puteti descarca de aici. Mie-mi place mult, e frumos cadentat. Spune ce trebuie si ma trimite la cinematograf, chiar daca am vazut filmul de citeva ori. Deh, cred ca sint si implicat emotional un pic. Colegii pleaca astazi la Cannes, unde vine si Assante. Am emotii?

Filmul care ii duce pe Cristian Nemescu si pe Andrei Toncu la Cannes.  In Romania va fi lansat pe 1 iunie, in cinematografe si pe DVD. Abia astept sa pot vorbi mai mult despre el. Deocamdata, iata site-ul. Miine poate pun si trailer-ul.