D’ALE GURII: PEPENI ŞI KARAOKE

joi, 29 iulie, 2010 la 3:42 pm

Ieri, pe la vremea prânzişorului, cucuietele de pe Twitter (Portase, Bundaru şi Pană, parcă) s-au trezit cu pohtă de Karaoke. Mai apoi, Sorin Rusi a plusat cu nişte pepeni. Andrei Ciobâcă a prins ideea din zbor şi s-a anunţat cu instalaţia trebuincioasă vociferărilor cântăcioase. Eu am zis că e loc destul la mine în sufragerie pentru treaba asta. În concluzie: sâmbăta asta (adică pe 31 iulie), de pe la ora 7 PM (după ce se trezesc şi cei mici după somnul de amiază), vă invit la Kopel’s, pentru „D’ale gurii: pepeni şi karaoke”, încercarea unui prim event din ceva ce ar trebui să se întâmple cât de cât regulat. Avem instalaţie de karaoke, avem pepeni la rece, de beut şi de mâncat om mai găsi câte ceva prin cămările de la Kopel’s. Pentru rezervări, confirmări, detalii şi întrebări suplimentare, lăsaţi commenturi, scrieţi-mi la copolovici at gmail punct com sau sunaţi-mă la 0740890961. Peace!

ANGAJEZ FEMEIE DE SERVICIU

miercuri, 2 iunie, 2010 la 3:21 pm

Hai să încerc şi aşa. Caut o doamnă (minimum 30, maximum 55 de ani) care ar trebui să rezolve la Kopel’s următoarele probleme:

  • curăţenia sălii restaurantului – şters praful zilnic, măturat şi spălat podeaua de două-trei ori pe zi, spălat geamurile periodic etc;
  • curăţenia şi întreţinerea terasei – măturat, spălat, şters mese, aranjat set-up, udat flori etc.
  • curăţenia toaletelor şi a spaţiilor auxiliare – toaleta clienţilor, toaleta şi vestiarul personalului, biroul, beciul, bucătăria;
  • spălat vase
  • ajutor la bucătărie – spălat-curăţat legume, asistenţă bucătarilor de serviciu.

Cum trebuie să fie omul ăsta? În primul rând ar trebui să facă toate astea foarte bine, cu atenţie, fiind conştientă că de calitatea prestaţiei sale depinde un procent important din satisfacţia clienţilor. Ar mai trebui să fie o prezenţă agreabilă şi să fie un om sănătos din toate punctele de vedere. Dacă ar considera acest job ca pe o posibilitate de a-şi îmbunătăţi aptitudinile culinare şi de a deveni, la un moment dat, parte din echipa de bucătari, cu atât mai bine.

Referinţe, programări pentru interviu, detalii suplimentare la copolovici at gmail punct com sau la 0740890961. Nu mă aştept să-mi găsesc omul printre cititori, dar dacă ştiţi pe cineva care ar intra în hora asta, m-aş bucura să-mi daţi un semn. Merci.

RECITIRI DIN DYLAN LA KOPEL’S

luni, 31 mai, 2010 la 5:35 pm

Îmi doresc să ajung la Recitiri încă de când Sorin Tudor a inventat povestea asta care-mi gâdilă bucurii mai vechi şi insuficient stimulate legate de poezie. N-am reuşit şi rău mi-a părut. Numai că astăzi mi-a venit o idee. Am primit un telefon de la care am aflat că „cinetrebuie” a făcut rost de bilete la Dylan. Despre relaţia mea cu Bobby vă voi povesti cu altă ocazie, căci de data asta veştile sunt altele: dacă eu nu ajung la Recitiri, vin Recitiri la mine! Sunt un fel de Chuck Norris la faza asta :)

Azi l-am săgetat cu o întrebare pe Sorin Tudor, aşa că mâine se întâmplă: de pe la ora 19:00, pe terasa de la Kopel’s (Sirenelor 87) citim Dylan, citim interpretările din Dylan ale lui Florian Pittiş, ascultăm Dylan şi ne bucurăm de treburile astea. Dacă plouă, ne-om muta înăuntru, la aer condiţionat. Mai multe detalii, în articolul de pe recitiri.ro.

„ĂLA CARE ARE CÂRCIUMĂ”

miercuri, 19 mai, 2010 la 12:29 pm

„Păi şi cum faci acum? Adică…nu mai eşti ăla care se ocupă de comunicare… dacă vei vrea să mai iei vreodată un proiect de consultanţă, PR sau Marketing, tu vei fi ăla care are cârciumă… Ai renunţat la ce făceai ca să fii…cârciumar?…”
Tipul părea uşor perplex cu nuanţe de condescendenţă. Mâncase creveţii cu sos de ghimbir şi lemon grass, păpase chiar şi orezul asiatic cu legume, în care confundase usturoiul verde cu ceapa verde (pe care înţelesesem că nu o suportă) şi mă privea cu o undă fină, dar sesizabilă, de compătimire.

KOPEL’S

duminică, 28 februarie, 2010 la 10:04 am

Ştirea e scurtă: împreună cu fratele meu mai mare şi mai deştept, Mărgărit Bănuţă, am preluat un restaurant din Bucureşti pe care îl vom redeschide la sfârşitul lunii martie. Cum mă gândeam la o formulă cât mai „light” în care să încep să anunţ treaba asta, a apărut şi soluţia: un reportaj la Pro TV :) Aşa s-a potrivit: nu pe Twitter, nu pe Facebook, nu pe blog şi nu pe „Prânzul…”, ci la Ştirile de la ora 19:00 să vorbesc pentru prima oară public despre treaba asta. Mai jos, reportajul. În zilele următoare, printre vopseluri, teste de meniu, training cu personalul şi multe alte treburi, detalii pe măsura ştirii :)