PORTRET DE FEMEIE, LA KOPEL’S

miercuri, 29 februarie, 2012 la 7:13 pm

Iubim femeia. Îi apreciem inteligența și nurii, priceperea și harurile. Ne lăsăm cuceriți de farmecele și dibăciile ei de tot felul. O răsfățăm, îi hrănim capriciile și orgoliile, îi stimulăm simțurile și o tratăm cu respect. Pentru că ea ne dă naștere și, uneori, renaștere. Ne reinventăm și ne modificăm codurile de bază pentru ea şi, mai ales, pentru noi în existenţa lor.

Celebrăm femeia. Am furat de la Cristian Şuţu zece dintre lucrările seriei „Portret de femeie”, Realizate împreună cu Radu Bădoiu, şi le-am urcat pe pereţii de la Kopel’s (Sirenelor 87). În martie vă invit la locul ştiut inclusiv cu acest pretext vizual. Să-mi spuneţi apoi cum e să stai la masă sub privirile de toate felurile şi din toate registrele ale femeilor ce le-au fost inspiraţie, model şi muză celor doi fotografi.

Quand François a rencontré Stefan

sâmbătă, 19 iunie, 2010 la 1:13 pm

C.E.O.

miercuri, 16 decembrie, 2009 la 2:40 pm

Da, frate… El era CEO la turma aia de oi pe care am întâlnit-o sâmbăta trecută, prin zăpada abia picată, pe drumul ce leagă Gura Humorului de Voroneţ. Eu chiar n-am ce să zic mai mult, iar dacă el ar pricepe glumea asta a mea căznită cu „CEO”, probabil că m-ar privi cu acelaşi dezgust superior cu care m-a tratat şi atunci când am stat puţin faţă în faţă.

PRIMII FULGI DE ZĂPADĂ DIN 2009-2010

vineri, 11 decembrie, 2009 la 7:49 pm

Chiar acum, în Gura Humorului. A fulguit toată după-amiaza, spre seară s-a înteţit sensibil. Cobor din hotel ca să încerc să mai prind câteva poze. Poate mai bune. Asta ca să ştie şi Piticu :)

Şi video!

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=Vp5_sa7cXXI]

„GAME OVER”. CEA MAI BUNĂ POZĂ 1 :)

marți, 25 august, 2009 la 3:05 am

Probabil că e cel mai bun instantaneu surprins de mine vreodată. Până acum. N-am ani mulţi de când mă joc de-a pozatul, aşa că sper să mai am ocazia să spun şi despre alte imagini treaba asta. Tocmai cotisem stânga cu unul dintre „autobuzele” pe apă din Amsterdam. Pe colţul anterior al canalului (spre stânga imaginii, dar pe o altă muchie a zidului), doi asiatici, pereche, trăgeau cu poftă din jointuri aromate, privind cu indiferenţă către ambarcaţiunea în care mă aflam. Imediat după curbă, i-am văzut pe ei. M-aş bucura să nu vă lăsaţi trădaţi de aerul „fashion” al fotografiei şi să le citiţi starea de spirit în expresia corporală şi în priviri. Posibil să descoperiţi ceea ce am gânit şi eu când am editat imaginea. Eu i-am spus „Game Over”.

OLANDA: NUNTĂ LA ROTTERDAM

marți, 18 august, 2009 la 5:30 pm

Cică pe-aici nunţile cele mai tari se fac vinerea. Şi nu neapărat cele mai tari, ci în general toate. Că are lumea două zile la dispoziţie să se refacă. Ba chiar dacă luăm în calcul că lunea în Olanda iarba şi lalelele încep să crească de pe la ora 11-12 sau  că mulţi dintre angajaţii olandezi din mai multe sectoare îşi pot alege o zi liberă pe săptămână şi aceea poate fi chiar lunea. Tare, nu? Aşa că într-o vineri am surprins şi eu imaginile-astea de la o căsătorie civilă plină de culoare. Hoţeşte, de dincolo de cele şase benzi ale Străzii Coolsingel, pe care se găseşte Primăria din Rotterdam.

OLANDA: LOGAN ÎN ROTTERDAM

marți, 18 august, 2009 la 4:31 pm

Ia s-auzim cum clocoteşte mândria patriotică în voi…

OLANDA: LEGILE LUI BORAT

marți, 18 august, 2009 la 2:53 pm

Borat este motanul minunatelor noastre gazde din Olanda, care în numai două zile vor reveni la traiul lor firesc, fără năvălitori şi rozătoare româneşti prin casă. Borat e un motan salvat de la adăpostul pentru animale şi un fel de Chuck Norris al pisicilor de pretutindeni. Legile lui Borat ar putea fi adunate într-o cărticică scrisă chiar de el (nu m-aş mira dacă motanul ăsta s-ar apuca într-o zi de scris), drept moştenire pentru generaţiile de feline ce vor veni. Probabil că astea ar fi primele trei legi de bază:

OLANDA: OASPEŢI LA CINĂ

marți, 18 august, 2009 la 1:18 pm

Aseară crănţăneam biscotte la masa din grădină şi pac! veniră ăştia neinvitaţi la cină.

OLANDA: MADAME TUSSAUD, AMSTERDAM

duminică, 16 august, 2009 la 10:57 pm

Că nu e om să nu fi scris o poezie, nu? Madame Tussaud este una dintre acele distracţii cu care turiştii rafinaţi şi culturişti nu se prea laudă. Statuile de ceară sunt o distracţie suficient de puerilă încât să nu constituie motiv de mare mândrie mai ales pentru călătorii ce vor să lase impresia că viaţa lor sunt muzeele şi aşezămintele de mare încărcătură istorică. Când dai 21 de euro pe bilet, însă, parcă ţi-e jenă să nu recunoşti că eşti un bucuros consumator de kitch măcar din când în când şi mai ales când vine vorba de cel recunoscut pe plan internaţional :)

Există printre păpuşelele din M. T. Amsterdam câteva foarte reuşite la capitolul asemănării cu originalul. M-am uitat cruciş la personalităţile locale reprezentate printre megastaruri şi n-am reuşit să-l trag în poză tocmai pe O’Bama de ceară, venit în vizită tocmai de la M.T. Washington DC şi absolut neinspirat plasat în holul de la intrare, unde personalul te hăituieşte să te urci mai repede în lift, către galerii. Plus un scurt coridor „al groazei”, unde am reuşit doar să mă umectez un pic de frică. La ieşire, în magazinul de suveniruri, am văzut un animator făcând un mulaj de mână, cu materialul clientului. Am pus filmuleţul săptămâna trecută. Mai departe, poze multe.