Posturi cu tagurile: "eu"

Am chef de Piaţa Obor! Am chef de verde mult, fundal pentru alte sute de culori proaspete, contraste organice, tridimensionale, parfumate. Am nevoie de antitdot la oroarea de turlă de alamă de tuci care continuă să crească sub ochii mei care nu vor s-o vadă. Una dintre comorile cele mai de preţ ale lui sîmbătă este că îţi poţi permite să vezi doar ce vrei tu să vezi. Dacă străzile nu ar fi fost atît de ude, în secunda asta m-aş fi urcat pe patine. Mă scutură vibraţiile unui început de eliberare şi ale unor riscuri care-mi dau un sentiment de…siguranţă.

Pentru că sînt un tip extrem de arogant şi greu de suportat, primesc cadouri de la diverşi indivizi pe care, la un moment dat, i-am tratat cu aroganţă, fără să aştept nimic în schimb, pînă am fost sigur că problema lor este rezolvată, iar ei sînt fericiţi. Astăzi am primit cu multă aroganţă o sticlă de vin de Sicilia, un set de ustensile pentru vin şi o cutie cu dulciuri pe care, cu şi mai multă aroganţă, am împărţit-o unor oameni care chiar am avut impresia arogantă că s-au bucurat de ele, în plin torent de serotonină. Ălora doi-trei pentru care scriu aroganţele-astea nu le-am dat nimic. Fi’n’că sînt foarte arogant.

Astăzi am intrat în posesia unei mari sacoşe cu obiecte ce mi-au aparţinut în urmă cu vreo opt-nouă ani şi la care nu am avut acces din motive clasice: un depozit de vechituri în care tuturor ne-a fost groază să sortăm sau să căutăm ceva în toată perioada asta. Vor fi poze (scanate), ceva versuri bolînde şi alte prostioare pe care le voi elibera din această nouă cutie a Pandorei din existenţa mea sinuoasă.

Voi continua poveştile din caserolă, deci încă patru propuneri pentru un prînz economic, sănătos şi rewarding la birou. Am analizat reacţiile de pe blog şi din jurul meu după prima săptămînă şi tind să cred că nu fac rău nimănui cu începutul ăsta de campanie culinară direcţionată către oamenii activi, care iubesc diversitatea inclusiv în alimentaţie.

Vor începe să vină veştile despre @buchatwest, un eveniment internaţional, dedicat comunităţilor locale de pe Twitter. Iniţiativa pentru Bucureşti aparţine @dianamaria, pe care mă bucur s-o ajut cu idei şi conexiuni. Twestival are două misiuni: să adune comunitatea la un tweet-meet organizat decent şi să adune bani pentru charity: water, cauză aleasă de comunitatea londoneză de pe Twitter.  E nevoie de ceva sponsori în produse, de o locaţie primitoare, de un pic de show şi, mai ales, de vreo 350-400 de invitaţi, toţi tweple. Desigur, @dianamaria nu se va supăra dacă se mai anunţă oameni care vor să dea o mînă de ajutor. Deci şi despre asta vom vorbi în săptămîna ce urmează.

In rest, om mai vedea. Poze, rants şi alte stucheli.

O treabă faină cu scrisul pe termen lung, des, pe subiecte momentane, este că uneori reciteşti şi nici măcar nu îţi aminteşti pasaje, fraze, stări de-atunci. Uneori e plăcut. Mi se întîmplă din cănd în cînd să mă trezesc noaptea şi să scriu. Alea sînt însemnările pe care le recunosc cel mai greu ca fiind scrise de mine dacă le revăd după cîteva luni. Acesta ar fi un exemplu.

Azi dimineaţă m-am întîlnit cu o doamnă care lucrează în Buftea. Unul dintre oamenii dragi, cu care am lucrat frumos, cu care am avut dialog constructiv şi care mi-a acceptat hachiţele pentru că, de fiecare dată, rezultatul interacţiunilor noastre a fost unul bun. Pentru noi şi pentru Buftea. Azi dimineaţă mi s-a pus un mare nod în gît. I-am luat obrajii în palme, minunîndu-mă că o văd, că vorbeşte, că şi ea se bucură să mă vadă.

I-am spus că e frumoasă pentru că aşa era. Şi pentru că venea înspre mine dintr-o parte foarte bună a vieţii mele. Şi ea mi-a zis că arăt bine. Normal, eram nebărbierit. Şi cînd m-a întrebat dacă sînt bine, am simţit că o face cu intensitate, că vrea să ştie, că îi pasă.

Mi-am propus destul de multe pentru weekendul ăsta, e deja ora unu pm a zilei de sîmbătă şi abia ies din cîrpe. Mai tîrziu, despre primul meu quiche (pătrat hehehe), făcut aseară, dar penrtu care, ca să vi-l arăt, trebuie să mă duc să-mi iau un cablu lăsat la birou. Quiche Shiitake e cu pastă de mazăre şi multe ciupercuţe. Azi sigur mai fac unul, cu ficat. Apoi mai am două chestii la care trebuie să lucrez şi să fie gata duminică seara. Mai trebuie să-mi caut un sacou negru, casual. Any suggestion? Plus multe urgenţe de natură casnică, plus o tură mîine seară, la concert pentru Erika 2. Ne-auzim printre ore.

Pentru mama tuturor pisicilor din lume, ca să mă ierte că în ultima vreme am fost atît de absent şi înnorat. Cu dragoste.

Dacă n-ar fi cîteva bucurii destul de consistente, venite din două dintre cele trei direcţii în care m-am implicat luna asta, a treia riscă să-mi transforme acest noiembrie într-un mare căcat. Şi nu doar mie. Foamea de putere si orbirea lăcomiei sint identice, dragii mei, indiferent în conştiinţa cui se culcuşesc, de la cel rupt in dos şi neşcolit, pîna la cel ce poartă cununi de lauri pe frunte şi tomuri întregi, cu propria semnatură, sub braţ. Revin.

N-am murit (inca), insa din lipsa crunta de timp nu am reusit sa va mai povestesc nimic, nici macar o parte din ceea ce ma lasa fara timp de scris. Banuiesc ca multi dintre voi ati aflat o gramada de amanunte de la Dorin, sint si eu printre ele. Faza tare e ca, in foarte putine momente, clipul votezi.ro va fi…bun de vazut.

…chiar daca m-as bucura sa DA…

• m-am intors de la Craiova, n-am facut nici o poza
• am fost prin tigania din Lunca Jiului, cu mare potential fotografic, dar n-am avut timp
• in piata mare, un alt spatiu cu potential intru posteritate, am gustat si am cumparat ce mai buna telemea de vaca dupa multi, multi ani; mi-am adus aminte de Piata Ceair de dinainte de ’89, de brinzarii adevarati si de gustul de-atunci al cumparaturilor de simbata dimineata.
• am filmat cu oameni de treaba, avem imagini bune, miine seara e gata spotul
• la Craiova e mai frig decit in Bucuresti si „trage curentul” printre cladiri
• la TV a inceput eterna campanie Tuborg Christmas Brew, semn ca de-acum tre’ sa ne asteptam sa ninga; in ’97, cind am fost prima oara la Singapore, mi se parea absurd ca in noiembrie intru in mall printre cracii unui gigantic Mos Craciun, acum nu mi s-ar mai parea
• miine va fi foarte luni.