Posturi cu tagurile: "branding de tara"

Stăm atît de prost cu identitatea naţională în afara sforăielilor patriotarde şi lăcrămoase, stăm atît e prost cu esenţa de România rafinată şi împachetată pentru comunicare internaţională, încît dacă în secunda asta ar trebui să furnizeze cineva din MAE codul CMYK al drapelului tricolor, probabil că nimeni nu l-ar găsi prin computerele securiştilor din organizaţia în caută. Şi pentru că nici mie nu mi-a trecut vreodată prin scăfîrlie o treabă de genul ăsta, şi pentru că nu cred să le fi trecut nici măcar acelora care acum cîţiva ani se făceau că fac strategii în beneficiul brandului de ţară, s-au gîndit cei ce formează vizitabila comunitate coagulată pe Zzing. Un singur steag este un demers firesc la care cu siguranţă nu s-a mai gîndit multă lume şi de care sigur nu s-a ocupat nimeni. Un proiect lăudabil, pornit de oameni care chiar la asta se pricep şi care asta respiră de vreo cincisprezece ani. Şi pe care eu îi admir sincer.

Or fi americanii timpiti, dar nici noi n-am misca un deget ca sa indreptam niste erori grosolane. Ia priviti cum stie Casa Alba ca il cheama pe nea cutare asta de la Cotroceni sau pe orasul ala bananier, in care au ei o baza militara strategica. Un comunicta semnat de cea mai avizata sursa de comunicare a administratiei prezidentiale americane, adica biroul de presa al Casei Albe, da? Care se presupune a fi in strinsa legatura cu sursele administratiei prezidentiale romanesti, abilitate sa comunice la acest nivel, da? Clic foto.

sursa.

16:09 – Erorile au fost remediate.

Cam nepregatiti si fraierusi „destabilizatorii” aia pe care vamesii romani i-au trimis inapoi, in Bulgaria, pentru ca le-au gasit in valiza niste afise cu continut anti NATO. Pai bine, cash-chetarilor, la citeva mii de tigani intrati legal in fiecare tara europeana, noi ne burzuluim de la primele afise cu cap de mort pe casa poporului? Incercati sa va imaginati prin cite stari au trecut autoritarii nosti vamesi cind au dat de materialu’ subversiv. Iete, sefu’, zice de NATO! Bai, incompetentule, nu vezi ca e cu cap de mort? Ori e otrava, ori e sub tensiune… In ambele cazuri, este contravenienti si se pedepseste conform regulamentului…

Vi se pare concludent si simptomatic? Imi intareste convingerea ca principalii vinovati sintem noi insine, prin nonvalorile pe care le plantam ca pe ficusi prin ministere, comitete si comitii? Demonstram la fiecare pas ca punem la treburi de finete niste maimutoi de extractie securista, care n-au nici macar decenta de a studia in prealabil stilul si formatul unor productii de tip „No Reservations”? Ne scremem pina ne ies ochii ca la melc si platim pentru ceea ce altii obtin firesc, de cele mai multe ori gratuit. Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale. Hahahahaha!

Buun…Dupa seria dudelor cu poza pe care le puteti vedea mai jos, rezultatul citorva ore de umblat prin frumosul oras al carui cetatean sint, am reusit sa-mi pun in ordine citeva ginduri legate de un subiect destul de sensibil in ultimele doua zile. Am avut rabdare sa urmaresc intreaga emisiune facuta in Romania de Antony Bourdain pentru Discovery Travel USA. Am citit reactiile lui Cristi Roman si dece. Am citit si insemnarea teleastului american. Ba chiar si comentariile de-acolo, care sint foarte…romanesti. S-o cautati pe-aia cu „…I hope she did not see you desecrate our country that way”, mi s-a parut vadimic-monumentala. Veleitati si informatii culinare? Este. Place la circiuma? Place. Traim in Romania? Cu placere uneori. Atunci sa purcedem la citeva afirmatii.

No Reservations. Asa se cheama productia in discutie. Adica: nu-i sunam inainte, nu ii anuntam ca venim, nu mergem in Brazilia sa mincam pizza si nici in Vietnam sa cerem foie gras. Mergem, eventual, la eschimosi, sa vedem cum spinteca aia foca si apoi ciugulesc cu delicatete din ficatul crud. Rezumat: formatul lui Bourdain este in afara tiparelor clasice, cu mese care trebuie sa arate frumos si cu Chisu perorind plictisitor. No Reservations surprinde reversul medaliei pe care orice cultura culinara e mai mult decit fericita sa o plimbe stralucitor prin fata camerei de luat vederi.

Bai, comitete si comitii, advertologi si strategisti savanti, fabulospirituali si functionari ministeriali, nea „ok, mister King” si mizdar prezident, poftiti la branding de tara. Intr-o forma simpla, de antrenament, da’ parca destul de interesanta in comparatie cu toate aberatiile de milioane de euro de pina acum, nu credeti?

Stimate Domnule Ministru, Domnule Cioroianu si Draga Adrian,

Noi doi se cheama ca ne cunoastem. Va am in agenda telefonului meu mobil de ceva timp. Degeaba, dar asa adun eu numere de telefon, ca nu se stie niciodata cind imi trebuie. Ne-am cunoscut in momentul in care, vrind sa-l sun pe unu’ (apropiat, om de bere) al carui nume incepe cu „cioc..”, pirdalnica de rotita s-a uschit necontrolat catre dumneavoastra, care incepeti, desigur, cu „cior..”. Eu, educat si cu uzantele la mine, am zis: „Ce faci, pu*ica?” Nu cred ca ati apreciat formula, insa v-am auzit zimbind un pic, zicind: „Da, ma, care esti?”. V-am recunoscut vocea (sint meloman), mi-am cerut scuze si am inchis. Pe-asta v-am povestit-o ca sa stiti de unde ne cunoastem si de ce cutez a va sugera o treaba.

In seara asta, in salonul lui Liviu Mihaiu de la TVR, v-am simtit un pic revoltat pe cutezanta unei doamne jurnalist de a va intreba ce ati intreprins concret, pe cale diplomatica, in cazul relatiilor tensionate cu Primaria Romei. Raspunsul, diplomatic si el, nu cred ca a fost chiar o victorie. Nu ca n-as fi de acord cu faptul ca diplomatia nu se vede chiar toata in comunicate. Asta chiar daca nu-mi vine sa cred ca un politician liberal din Romania ar rata, mai ales in acest moment, potentialul capital de imagine al unei interventii publice in acest scandal. In avantajul diplomatiei „tacute”, cel mai fericit scenariu pe care imi permit sa-l imaginez ar fi o discutie amicala telefonica, in care ii explicati lui Poltroni Veltroni ca e bine s-o lase mai moale, ca nu-i frumos, ca etcetera.

Si-acum vine sugestia.