PAPRIGULAS

Fi’n’ca nu e nici una, nici alta, dar seamana cu amindoua. Si de ce n-ar fi o combinata „out of the box” buna si pentru altii? Toata situatia a pornit de la o gaina fiarta in doua reprize, simbata seara si duminica dimineata, care spre miezul celei de-a doua zi a facut, pe bune, un mare bors. Si asta fara piept, care zace impunator ca o statuie in congelator. Am lasat ceva carne si in ciorba, dar mare parte m-a insotit in experimentul aproape la fel de simplu ca „Jó napot”.

Asa ca mai intii am tocat nu prea marunt sase fire de ceapa si trei de usturoi verde, cu tot cu o parte din tulpinile verzi, ca de-aia-s ele verzi, ca sa te bucuri de ele si de sanatatea lor, nu sa le arunci la gunoi fi’n’ca-s prea verzi pentru tine, da? :) Calite in ulei de masline, cu sare gema (grunjoasa) de mare. La foc puternic, amestecind in permanenta si mai scuturind wok-ul din cind in cind. Vreo cinci minute. Apoi citeva ciuperci mari (pleurotus), tocate la intimplare. Din nou calite, impreuna cu ceapa si usturoiul, la acelasi foc pripit si amestecind in permanenta. Intre timp, busuioc, cimbru, piper. Dupa inca vreo zece minute, in tigaie au venit bucatile de carne de pasare si citeva rosii uscate la soare, taiate. N-am domolit focul, dar am preferat sa amestec mai mult scuturind tigaia. Am bagat si spatula de lemn la inaintare, de vreo doua ori, cit sa las carnea sa se caleasca pe toate partile. Dupa aproape un sfert de ora, am lasat focul mai incet, am acoperit wok-ul si le-am lasat pret de-o tigara sa se inabuse.

In paralel, m-am ocupat de niste galuste de faina. Dintr-o bucata de unt (cam 1/6 dintr-un pachet obisnuit), un praf de sare, doua oua intregi si faina. Am frecat untul cu sarea pina s-a inmuiat bine, apoi am adaugat ouale. Compozitia nu se omogenizeaza pina nu apare faina, dar untul si ouale merita batute cu telul sau cu lingura pina fac, cit de cit, casa buna. Cantitatea de faina este dictata de cit de consistenta vrei sa fie compozitia la final. In principiu nici nu trebuie sa curga, nici sa devina coca. Vechea poveste cu „cam ca smintina mai groasa” din stravechile carti de bucate rezista si astazi si functioneaza. Cit am pregatit aluatul, am pus o oala cu apa si sare la fiert. Cind a clocotit apa, am incercat sa iau cu lingura din castron cantitati egale din compozitia pentru galuste, pe care le-am lasat sa cada in apa clocotinda. N-ar fi bine sa lasati aluatul sa se scurga din lingura pentru ca nu veti obtine nici macar ideea sau amintirea unor galuste. Le puteti ajuta cu mina stinga, impingind continutul din lingura astfel incit sa ajunga tot in acelasi timp in oala. In prima faza, galustele vor sta pe fundul apei citeva secunde, dupa care se vor ridica la suprafata. Dupa ce am pus tot aluatul, le-am lasta sa fiarba vreo 20 de minute, la foc scazut.

Dar sa revin la compozitia principala. Ramasesem la inabusit carnea cu rosiile uscate, ciupercile, ceapa si usturoiul. Cum carnea fusese fiarta si parafiarta, ciupercile mi-au spus cind pot sa pun rosiile. Asa ca le-am pus. Intii o cutie de rosii tocate, in bulion. Amestecate rapid in tigaie. Apoi mai bine de jumatate de litru de suc de rosii, din cutie. Am scuturat de citeva ori wok-ul, ca sa fiu sigur ca sucul ajunge pina la fundul tigaii, dupa care am lasta sa fiarba la foc mediu, fara capac, inca un sfert de ora. La final, am asezat galustile pe toata suprafata compozitiei, le-am turnat in cap citeva linguri de sos si am mai fiert vreo zece minute. Niste patrujel si „Jó Étvágyat!”