FRUCTE DE MARE – MARTIE

Fiind un impatimit al fructelor de mare, am ales sa numesc varianta asta „martie” pentru ca le gatesc in destul de multe feluri carora nu vad de ce le-as gasi vreun nume sofisticat. Multi romani inca se sperie cind aud de fructe de mare, le-au inramat frumos in zona „delicatese” ori pur si simplu refuza sa se atinga de ele din varii motive. Ce nu stiu ei este ca fructele de mare sint foarte usor de pregatit, n-au nevoie de cine stie ce flic-flac-uri prin bucatarie si prepararea lor poate dura uneori mai putin decit aceea a unei banale supe de gaina. Altii se sperie de preturile lor, insa oferta din ce in ce mai bogata de pe piata le aduce, incet-incet, la un nivel accesibil. Pina la urma cred ca e vorba si de optiune. O bucata zdravana de ceafa sau muschi de porc, la 20-30 de lei, sau aproape un kilogram de fructe de mare, la acelasi pret?

De data asta am ales creveti, pui de caracatita si calamar lamela. De obicei aleg calamari mici sau inele de calamar, insa lamelele (fisii de calamar groase de un deget si late de doua, provenind din calamar de dimensiuni mari) erau singurele care mi-au inspirat incredere. Ca si in cazul pestelui proaspat, fructele de mare cer atentie sporita la cumparare. Culoarea (vie, frumoasa, albul calamarului trebuie sa fie curat, calamarul suspect e galbui si trist) si mirosul (de mare, de peste proaspat) sint principalele amanunte care trebuie verificate. Nu va sfiiti sa cereti vinzatoarei o manusa de plastic, sa puneti mina pe ceea ce vreti sa cumparati, sa mirositi si sa verificati cu atentie. Faptul ca sint tinute in gheata nu este niciodata o garantie suficienta si sigur nu vreti sa transformati o experienta sublima intr-un episod incheiat la spital sau cu hotarirea de a nu va mai atinge niciodata de asa ceva.

Aproximativ 300 de grame din fiecare. Am curatat crevetii sub jet de apa rece. Le-am desprins intii capul si abdomenul de coada, apoi am desfacut stratul chitions, teaca mai dura, de la exterior, dinspre membre spre spate. De data asta le-am rupt si cozile, dar in cazul altor variante nu ne incurca deloc. Ba chiar sint cazuri in care se pot pregati intregi. Cu o crestatura pe spate, am scos la iveala vinisoarele negre, pe care le-am indepartat cu jetul de apa rece. Puii de caracatita erau deja curatati de intestine (punga de deasupra bratelor), asa ca i-am taiat in jumatati, verificind pungile de eventualele cartilagii osoase. Astea sint de gasit in cazul caracatitelor, sepiilor sau calamarilor ajunsi la maturitate. La fel de simplu, am taiat lamelele de calamar in bucati de doi-trei centimetri. Le-am spalat din nou, impreuna, sub jet de apa rece si le-am lasat sa se scurga intr-o strecuratoare.

Am pregatit doua feluri de legume. Intr-o tigaie cu fund rotund (wok) am incins citeva linguri de ulei de masline, cam ultimele ramasite din uleiul presat in casa, pe care l-am adus in august din Grecia. Am tocat marunt vreo patru fire de usturoi verde, pe care l-am aruncat in uleiul incins impreuna cu un praf de sare de mare. Am reusit sa nu ard usturoiul, ci doar sa-l rumenesc putin si sa ma ia ameteala de la arome. Am adaugat vreo patru morcovi de dimensiuni medii si o bucata zdravana de telina, toate astea tocate rondele, in robotul de bucatarie, pe lama semicirculara. Le-am pus treptat, adaugind crevetii, caracatitele si calamarii in reprize, amestecind permanant in tigaie, cu o spatula de lemn. Apoi din nou putina sare, piper proaspat risnit, salvie, oragano. Nu am adaugat apa pentru ca, in scurt timp, telina si morcovii au inceput sa lase zeama, in opinia mea cea mai gustoasa baza pentru un sos natural. Am acoperit continutul tigaii cu un capac cu gauri, vreo zece minute, la foc mediu, asa ca sosul a fost din belsug.

Pentru al doilea fel de legume am curatat un ardei gras rosu, doi albi si trei dovlecei tineri. Ardeii – taiati fisii subtiri, pe lung. Dovleceii – despicati, pe lung, in patru, apoi taiati cuburi mici. Cind am considerat ca fructele de mare, morcovii si telina sint gata, le-am scos din tigaie cu strecuratoarea, pe un platou. Pentru ca ramasese destul de mult sos, am scurs mare parte din el intr-o cana, lasind in wok aproximativ un polonic mediu. Am repus tigaia pe foc, apoi am adaugat ardeii si dovleceii. Inca un praf de sare si unul de piper, alte doua-trei linguri de ulei. Amestecind in permanenta, la foc mediu, apoi acoperite zece minute, la acelasi foc. N-am vrut ca ardeii si dovleceii sa se fiarba, sa se inmoaie prea tare, asa ca le-am supravegheat in permanenta, amestecind din cind in cind. Inainte de a ajunge la consistenta pe care o doream, am adaugat in tigaie un praf de ghimbir (n-am gasit proaspat) si unul de turmeric. Am amestecat din nou si am mai calit citeva minute. Apoi am pus sos de stridii, vreo trei linguri. Ca multe alte ingrediente din zona asiatica (sos de soia, otet de orez, lapte de cocos, muguri de bambus etc.), se gaseste cam in aproape toate magazinele mari, cel mai des il gasesc pe cel din gama „Thay Choice”, brand sub care gasiti multe alte astfel de produse. Asadar trei linguri de sos de stridii, inca doua-trei minute pe foc si…cam gata.

In paralel s-a fiert orezul, la care iar am gresit cantitatea magica de apa, asa ca s-a fiert cu mult inainte ca aceasta sa se evapore, dar l-am scurs intr-o strecuratoare si n-a fost chiar rau. Cred ca doar chinezii stiu exact formula asta secreta. Orezul nu trebuie sa fie nici nefiert, nici facut terci, nici foarte lipicios, dar nici sa alergi boabele prin farfurie. Si toate conditiile-astea intrunite exact cind nu mai e strop de apa in cratita in care a fiert… Magie, cum ziceam…

Pe farfurie le-am asezat cit de cit separat, astfel incit sa nu-si amestece foarte mult aromele. Am mai adaugat in fiecare farfurie doua-trei linguri din sosul din cana si cam asta a fost tot. N-a fost rau deloc. Si hai sa facem socoteala: creveti, pui de caracatita, calamar – aprox. 1 kg – 34 RON, telina – 1 RON, ardei gras, rosu si verde – 4 RON, morcovi  – 1 RON, dovlecei – 4 RON, usturoi, orez, condimente, ulei de masline – sa zicem inca 3 RON. Punem cu totul aproximativ 50 RON petru patru portii mari, din care n-a ramas nimic, hehehehe. O fi scump?